Adoptia unui copil in familie
Adoptia unui copil reprezinta o alternativa pentru o familie implinita si fericita care implica un angajament afectiv profund, prin care un cuplu ofera unui copil dragoste, sustinere, bucurie.
Demersurile pentru adoptia unui copil este destul de dificila administrativ, insa daca doriti acest lucru cu adevarat, trebuie sa aveti rabdarea necesara sa parcurgeti procedura lunga si dificila. Trebuie sa fie purtate discutii pe teme psihologice si sa fie realizata o ancheta sociala inainte de a obtine aprobarea care va va permite sa contactati organisme insarcinate cu plasarea copiilor abandonati.
Dupa ce sunteti recunoscuti ca fiind apti pentru a primi un copil, incepe pentru viitorii parinti o noua etapa de asteptare, a carei durata este nesigura. Totusi, in aceasta perioada de asteptare, sunteti nesiguri, mult mai mult decat in cazul unei nasteri. Care va fi sexul copilului, varsta, trecutul, aspectul? Toata aceasta multitudine de intrebari se adauga la teama de a nu putea sa iubiti suficient de tare copilul venit sau regretul de a nu putea sa-i transmiteti propriile caractere genetice.
Dupa o vreme de asteptare, mai scurta sau mai lunga, in sfarsit, totul devine realitate. Copilul este acolo, langa voi. Ca dupa o nastere, copil si parinti, trebuie sa va adoptati reciproc, sa va acceptati reciproc, sa va adaptati unii la altii. Diferenta este ca acest copil a cunoscut deja inainte un cadru de viata distinct de cel care va fi acum al sau. Are o poveste la trecut, nu trebuie sa o stergeti. Desigur, acest trecut va avea pentru el o greutate diferita, dupa cum soseste in familia sa de adoptie la varsta mica, de cateva luni sau la cativa anisori.
Pe plan afectiv, istoria copilului adoptat este marcata de la inceput de un abandon. Pentru a putea sa treaca peste, pentru a putea sa se dezvolte si sa se integreze in noua familie, copilul are o nevoie acuta de a avea o mare incredere in noii sai parinti. Copilul trebuie sa poata conta pe intelegerea lor, pe iubirea lor, dar si pe autoritatea lor.
In general, lumea din ziua de azi este de acord si considera ca firesc lucrul de a nu ascunde adoptia fata de copil. Adevarul si sinceritatea in relatiile cu familia adoptiva sunt intr-adevar indispensabile si absolut necesare. De asemenea, trebuie luat in seama faptul ca acest copil ar putea fi traumatizat afland de la terte persoane ca nu este fiul sau fiica biologica a parintilor sai. Asadar, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa fiti pregatiti ca intr-o buna zi sa ii spuneti acest lucru, sa puteti accepta impreuna aceasta realitate, cu toate ca va ganditi ca este inca prea mic pentru a intelege.
Totul poate fi spus asemenea unei povesti. Poate fi voba despre o poveste despre istoria unui mic animal pierdut, apoi gasit si reprimit. E o poveste familiara si ii va permite sa faca aprecieri cu cea pe care a trait-o el insusi. Fara a-l obliga sa ceara obligatii asupra originilor sale, trebuie progresiv adus la aceste chestiuni, care sa permita sa innozi cu el un dialog esential.
Chiar daca vorbim despre un copil adoptat, nu uitati ca trebuie sa fiti cat mai naturali, sa adoptati un comportament normal si propriu dvs. Fie ca este vorba de un copil adoptat, fie ca este vorba despre un copil biologic, gesturile si actiunile dvs. nu trebuie sa fie diferite. Retineti ca un rasfat i-ar putea dauna copilului!
La noi in tara, in Romania, a adopta un copil nu este un lucru usor, iar procesul este destul de costisitor si de durata. Dar, vorbim despre o fapta minunata si despre multa iubire, un gest mai mult decat minunat. In general, adaptatorii aleg copii cu varste cuprinse intre 2-5 ani.
- 22/08/2011 17:08 - Legea adoptiei 2011 actualizata si modificata in Romania
- 21/08/2011 19:04 - Legea privind regimul juridic al adoptiei legea nr 273 din 2004 republicata 2009
- 21/08/2011 18:58 - Dispozitii finale tranzitorii si sanctiuni privind adoptia
- 21/08/2011 18:55 - Dispozitii procedurale comune si registrul national pentru adoptii
- 21/08/2011 18:53 - Incetarea adoptiei