Apa vietii

In cartile vrednice de crezare sta scris ca fiecare din marii profeti (fericirea si binecuvantarea lui Dumnexeu sa fie asupra lor!) a fost chamat, pe cand traia, sa aleaga intre viata si moarte, asa cum glasuieste un verset sfant al proorocului Mahomet: “Nu e nici un profet care sa nu fi fost chemat odata la alegere”. Insa dorinta de a se retrage la sfarsit in sanul Celui Atotmilostiv i-a facut pe toti sa aleaga moartea in locul vietii.

Si asa, pe cand imparatul Solomon stapanea lumea, credinciosul inger Gabriel i-a adus intr-o zi din partea Stapanitorului lumilor un pahar cu apa vietii si i-l intinse cu vorbele acestea: “Imparate, Imparatul ceresc te saluta si iti trimite, ca sa-ti arate dragostea, acest pahar cu apa vietii. Ai, asadar, alegerea: bea si in cazul acesta o sa ai parte de o viata vesnica pe pamant ori, daca nu vre, abtine-te de la bautura aceasta si atunci, cand va sosi vremea, te vei duce in sanul Celui Atotputernic.”

Imparatul Solomon a socotit ca nu e bine sa se grabeasca intr-o chestiune asa de isemnata, ci aducandu-si aminte de zicatoarea: “merge singur, cine ia si sfatul atuia”, a chemat la sfat pe toti inteleptii imparatiei. Acestia se sileau cu totii sa-l indemne sa bea din apa vietii si asa sa capete viata vesnica.

Dupa aceea, Solomon s-a sfatuit cu toate animalele si cu tot neamul pasarilor. Dar si vietuitoarele l-au sfatuit sa bea din apa vietii, afara de arici, care s-a impotrivit unui astfel de gand.

Plecandu-si fruntea pana la pamant si spunand, asa cum este de datoria unui supus smerit, cuvinte de lauda si de binecuvantare pentru imparat, ariciul a grait in felul urmator: “Imparate, se spune cu drept cuvant ca ar fi impotriva tuturor inseamna a cdea in greseala; cu toate acestea, in smerenia mea mi-a venit si mie un gand pe care, daca imi ingadui, vreau sa-l astern luminatei tale judecati”.

Solomon a raspuns: “Ariciule, aici suntem stransi la sfat si cu totii, nobil sau umil, mare sau mic, bogat sau sarac, suntem de o potriva; de aceea, spuneti pe fata gandul.

- Stapane, grai din nou ariciul, aceasta apa pe care Atotputernicul ti-a trimis-o din nemarginita sa mila, este oare si pentru copiii tai, rudele tale si inteleptii tai sfetnici sau numai tu ai dreptul sa te folosesti de dansa? Daca apa aceasta ti-e data, pentru ca sa se foloseasca de dansa si familia ta si toti cei din jurul tau, ramanand cu totii in viata, in cazul acesta darul lui Dumnezeu e cat se poate de bun. Asadar, bea si castiga fericirea vietii. Dimpotriva, daca apa este trimisa numai pentru tine, nu socoti ca e lucru cuminte sa bei dintr-insa. In adevarat, nu ma indoiesc ca atunci cand vei cedea ca toti cei din casa si din neamul tau, toti sfetnicii, prietenii si cunoscutii tai se duc unul cate unul in lumea cealalta si ca numai tu ramai pe pamant, fiecare pierdere va di pentru tine un chin dureros pe care nu-l va putea lecui nicio petrecere si nicio fericire.”

Asa si-a incheiat ariciul cuvantarea sa, iar Solomon i-a raspuns: “Ariciule, numai mie si nu altuia imi este ingaduit sa beau din apa aceasta. Cuvintele tale sunt adevarate si intepeciunea ta este fara pereche. Am sa fac asa cum m-ai sfatuit.”

In felul acesta a vorbit Solomon si nu a baut din apa vietii.