Aspartamul - efecte ale acestui indulcitor si aditiv alimentar

FDA (Food and Drug Administration) a aprobat aspartamul ca aditiv alimentar, insa specialistii ACSN (Aspartame Consumer Safety Network) considera ca acest produs trebuie reconsiderat si supus la noi teste. In acest sens, vom aminti cateva opinii in conceptia d-nei dr. Rodica Zlota si a d-lui dr. Gheorghe Mencinicopshi precum si a d-lui dr. inginer Alexandru Stroia. Iata, asadar, ce au relatat acestia:

·         Este clar ca fenilalanina este un aminoacid care poate fi alergen, dar numai pentru acele persoane care, datorita unui metabolism specific, prezinta contraindicatie pentru aceasta substanta.

·         Persoana sanatoasa poate consuma o doza zilnica de aspartam de 40 mg/kg corp, adica o persoana de 60 kg poate consuma fara risc 2,4 g aspartam zilnic.

Cu alte cuvinte, aspartamul devine toxic prin doza consumata.

·         Aspartamul folosit in produse alimentare supuse la tratamente termice devine extrem de toxic.

Pentru anularea acestui efect, exista aspartam microincapsulat, care insa este evitat de producatori, fiind mult mai scump.

 Dl. dr. Constantin Ionescu-Targoviste, de la Institutul de Nutritie „Nicolae Paulescu”, a punctat cateva aspecte convergente, ale aceleiasi chestiuni:

·         Diabeticii folosesc curent indulcitoare de tipul aspartam ciclamat sau zaharina.

·         Nu s-au semnalat cazuri de tulburari la pacienti.

·         Nu este exclus ca anumite persoane sa aiba genetic o capacitate de metabolizare scazuta a unor substante chimice (cum este si fenilalanina). In acest caz, pot aparea reactii adverse, daca substanta este consumata in exces.

·         Doza maxima pentru consumul de aspartam este de 3-4 tablete/zi, valabila pentru orice indulcitor sintetic.

·         Efectul negativ al aspartamului asupra sistemului nervos nu a fost dovedit pe baza unor studii sistematice, ci doar semnalat pe cazuri izolate.

·         In Romania nu exista modalitati de investigare proprie, laboratoarele necesare unor astfel de studii fiind extrem de costisitoare.

Asadar, se impun:

·         Lansarea unui program national de educatie alimentara corecta a consumatorului.

·         Consultarea permanenta cu medicul de familie, care ar trebui sa cunoasca starea de sanatate specifica pacientului pentru a-l sfatui ce, cat, cum si cand se consuma diferite produse aflate pe piata.

·         Indicarea pe eticheta produsului a compozitiei acestuia, cu precizari asupra modului de folosire si pastrare.

·         Desfacerea unor astfel de produse (cu contraindicatii) in raioane specializate, unde vanzatorul sa fie instruit pentru a oferi toate informatia aferenta.

·         Elaborarea si aplicarea unui proiect de lege-cadru a alimentului care sa includa si unele din regelmentarile tehnice actuale, dar care sa contina si dimensiunea juridica, punitiva, represiva contra fraudelor in domeniul alimentului  - alimentatiei.

Se spera ca o astfel de lege sa aduca beneficii pentru consumatorii de rand.

Anca Rosu