Balena - povestire de Lev Tolstoi

Va oferim spre lectura povestirea “Balena” scrisa de Lev Tolstoi. Traducerea in romaneste apartine Valeriei Sadoveanu, iar ilustratia e semnata de Alexei Pahomov.

Corabia noastra ancorase la tarmul Africii. Era o zi minunata si dinspre mare batea un vant racoros. Spre seara, insa, vremea s-a schimbat; s-a facut zaduf si, ca dintr-un cuptor incins, batea spre noi aerul fierbinte al pustiului Sahara.

Inainte de apusul soarelui, capitanul iesi pe punte si striga:

- Faceti baie!

Intr-o clipa, marinarii sarira in apa, coborara o panza si o legara in asa fel ca sa alcatuiasca o piscina.

Cu noi, pe corabie, erau si doi baietandri. Ei au sarit cei dintai in apa, insa locul de scaldat era prea stamt si au hotarat sa iasa si sa se intreaca la inot in larg.

Se strecurau prin unde ca niste soparle si inotau din toate puterile spre geamandura de deasupra ancorei.

Unul dintre ei a trecut inaintea tovarasului sau, dar apoi a inceput sa ramana in urma. Tatal baiatului, un batran artilerist, statea pe punte si se uita cu placere la copii. Cand acesta a inceput sa ramana in urma, tatal i-a strigat:

- Nu te lasa! Tine-te bine!

Deodata cineva pe punte scoase un strigat:

- Balena! Si indata vazuram si noi, ceilalti, pe luciul apei, spinarea dihaniei.

Balena inota drept spre baieti.

- Inapoi! Inapoi! Intoarceti-va! Balena! incepu sa strige artileristul.

Insa copiii nu-l auzeau. Inotau mai departe, razand si tipand tot mai tare si cu mai mare placere.

Artileristul, alb ca varul, se uita neclintit la copii.

Marinarii coborara o barca, se aruncara in ea si vaslind din toate puterile, se indreptara spre baieti, insa erau inca foarte departe, pe cand balena ajunsese la douazeci de pasi departare de copii.

La inceput, baietii nu vazusera balena, nu intelegeau strigatele. Pe urma, insa, unul din ei privi indarat si toti auzirm un tipat ascutit si vazuram ca amandoi incep sa inoate in directii diferite.

Ca si cum acel tipar l-ar fi trezit, artileristul s-a smuls din loc si a alergat la tunuri. Rasuci teava tunului, se lipi de ea, puse fitilul si ochi.

Toti cati ne aflam pe corabie incremenisem si asteptam sa vedem ce se va intampla.

Cand se auzi bubuitura, il vazuram pe artilerist prabusindu-se langa tun si acoperindu-si fata cu mainile. La inceput n-am putut vedea ce se intamplase cu balena si cu baietii, din pricina fumului din jur.

Dar dupa ce fumul se imprastie deasupra apei, se auzi un murmur, la inceput inabusit, apoi din ce in ce mai tare si, in sfarst, izbucni din toate partile un strigat puternic de bucurie.

Batranul artilerist isi descoperi fata, se ridica si privi spre mare.

Pe valuri se legana pantecele galben al balenei noastre. Epste cateva minute barca ajunse langa baieti si-i aduse nevatamati la corabie.