Univers de copil

A+ R A-


Basmul toamnei - Ionel Teodoreanu

 

Îl începe o frunză – cu glasul stins de sfială, cu obrajii dogorâţi-şoptindu-l: “A fosst odat’!”
Dar şoapta îi sporeşte în freamăt răspândit prelung, şi frunzele, ‘mpreună, murmură întrebător : “A fosst?”

De departe gânsacul hotărăşte: “A fosssst...” Şi gâştele îl încuvinţează dând din cap: “Da-da, da-da, da-da.”

Iar firele de iarbă alergând de-a valma, s-apleacă şi se roagă suspinând: “sssspune...ssspune...”
Prunii, deşteptaţi din toropeala verii, deschid ochi vineţi, aiuriţi.

Merele şi perele fug de prin aşternutul crengilor, zugrăvindu-şi chipurile colorate pe feţele frunzelor, ca să nu le bage nimeni în samă fuga. Dar vântul descoperă înşelăciunea şi, pornind în căutarea lor, se uită pe fereşti, le vede şi le cheamă prin horn.

Gutuile îngălbenesc de spaimă, privind pe sora lor mai mare, Luna, care-a albit de groază pe marginea prăpastiei.

Bostanii au cozi fudule, râd pe-nfundate de fratele lor, Soarele, că-i berbec.

Nucii cu miros amar se-ntreabă de unde li s-a tras atâta mâhnire frunzelor şi, frământaţi de gânduri, creierii închişi în nuci se zbârcesc mohorât.

Frunzele viei prind culori aprinse şi se clatină de beţie, că doar sunt mici, şi o boabă de poamă e damigeană de must pentru o frunză.

Prin văzduh, vara a semănat, în mersul ei, zboruri de păsări, ca să nu-şi piardă calea la întors. Dar păsările s-au împrăştiat şi vara s-a rătăcit departe.

Prin ierburi, prizăriţi greieri, doinesc tremurător bejania firavilor funigei, cosaşii cosesc zoriţi ţiuitul tăcerii; lăcustele, în salturi sprintene, se joacă de-a stelele căzătoare; broscoi cocliţi îngână, bleg, croncănitul ciorilor de zgură. Cra-craaa, cuac-cuac...

Ţânţarii, aţâţaţi de frunzele roşii, le înţeapă, şi trupul toamnei tremură înfrigurat.

Castanul sălbatec, nătâng de felul lui, se bucură că-i doldora de fructe, dar se ruşinează că-s zburlite fructele rotunde şi, mânios, le aruncă de pe el.

Floarea-soarelui, îngrijorată de ropotul căderilor, s-apleacă la pământ, tot mai jos, şi trage cu urechea...

Basmul e lung, dar trece pe nesimţite şi poposeşte în împărăţia lenei, pesemne, căci de la o vreme frunzele pică de somn, cerul picură...

... Când te deştepţi, eşti cu capul în poala iernii care-şi toarce fuiorul de fulgi şi-ţi pare că de când lumea iarna îţi povesteşte basmul, căci de frunze nici urmă nu-i.

Şi iarna-ţi povesteşte înainte basmul început de-o frunză, căci gura vetrei e gura iernii, şi gura vetrei - cu flăcări şi cu jar - îngână dogorind basmul de aur al Toamnei.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Podoabe si ornamente pentru br…

Podoabe si ornamente pentru bradul de Craciun

Podoabe si ornamente pentru bradul de Craciun   Craciunul se apropie cu pasi repezi, iar noi putem confectiona decoratiuni, podoabe si ornamente cu care sa impodobim casa noastra si bradul de Craciun.

Legenda ghiocelului de Gheorgh…

Legenda ghiocelului de Gheorghe Antohi

Legenda ghiocelului de Gheorghe Antohi    Legenda ghiocelului în versuri de Gheorghe Antohi.    Un îngeraş coboară lin Printre luceferi, printre stele. Pe ceru-albastru, cristalin, Părea năframă cu mărgele.

Foloasele lamailor

Foloasele lamailor

Foloasele lamailor Deoarece intotdeauna putem avea lamai la indemana e bine sa se stie ca zeama de lamaie e foarte buna si ca medicament si pentru inacrirea mancarurilor. De...

Povestea iedutului

Povestea iedutului

Povestea iedutului Va oferim spre lectura “Povestea iedutului” scrisa de Ana Rom. Bunica avea un iedut. Ii era foarte drag acest iedut, cu parul lins, cu botisorul negru si cu ochii...

Albina in mitologie mituri si …

Albina in mitologie mituri si legende

Albina in mitologie, mituri si legende De-a lungul timpului oamenii au vazut in albine niste fiinte complexe, care poarta in ele toata maiestria creatiei. Albinele sunt fapturile cele mai profunde, fapturile...