Univers de copil

Calciul si dintii

Multi parinti, neglijand principiile unei alimentatii rationale considera ca responsabil de aparitia cariilor este calciul. Fara a avea nici un indiciu, nicio confirmare a medicului, ei cred ca al lor copil prezinta un deficit de calciu sau oricum este bine sa-i dea pastile cu calciu, conform parerii ca, daca este mai mult, nu strica.

Sa fie oare asa atata timp cat este vorba de calciu? In cele ce urmeaza dorim sa va prezentam realitatea.

Organismul uman cuprinde in structura sa celulara o serie intreaga de saruri minerale, cum ar fi: potasiul, sodiul, calciul, fierul, fosforul si inca multe altele. Fiecare dintre acesea are un rol bine definit in indeplinirea unor functiuni fiziologice, in cadrul economiei generale a organismului, toate la un lor realizand, printr-o conlucrare armonioasa, perfecta functionare a metabolismului. Calciul are in aceasta privinta un rol deosebit de important, hotarator chiar. Participand la majoritatea reactiilor metabolice ale organismului si, in special, la coagularea sangelui, la contractilitatea musculara ca si la conducerea influxului nervos, calciul asigura in plus mentinerea structurii normale a tesutului osos si, deci, a rezistentei oaselor si a dintilor. Cu alte cuvinte, oasele, care au in compoenta lor chimica doze reduse de calciu fata de doza normala, prezinta o mai mare fragilitate, fiind astfel mai expuse la fracturi decat oasele cu un continut normal de calciu. Lipsa marcanta a calciului in organism va determina boli care afecteaza in mod predominant maxilarele si structura dintilor, mai cu seama a dintilor in crestere. Este cert ca o buna calcifiere a dintilor in cadrul evolutiei individului le creeaza acestora o rezistenta certa la caria dentara.

In etapele de crestere a organismului, alimentatia copilului trebuie sa fie bogata si diversificata. Laptele si zarzavaturile verzi vor trebui sa fie date cu precadere, ele reprezentand cele mai bogate surse de calciu.

Laboratorul are astazi la indemana metode riguroase de dozare a calciului in organism. Fiecare dintre noi putem sti oricand, datorita analizelor precise, daca organismul contine calciu in cantitate normala, daca prezenta lui este scazuta sau daca se afla in exces, avand posibilitatea de a actiona de la caz la caz.

Valoarea normala a calciului in sange este de 9-11 mg la 100 mg de sange. De subliniat e faptul ca, oricat de mare ar fi cantitatea de calciu introdusa, organismul isi retine abia un sfert, restul fiind eliminat pe cai naturale. Calciul se absoarbe la nivelul intestinului, absorbtia acestuia fiind favorizata de prezenta vitaminei D2.

Copilul retine cantitati variabile de calciu, in raport cu varsta. Astfel, daca la 2 ani copilul retine 0.8 g, la 15 ani va retine 2 grame. Femeia gravida retine 1.5-2 g zilnic. Pe masura ce este introdus in organism, calciul se elimina. Adolescentul si adultul excreta prin fecale si urina o cantitate aproape egala de calciu, cu aceea pe care o introduc. Atata timp insa cat raportul dintre cantitatea intodusa si cea eliminata este egal, balanta calcica este echilibrata si totul, in aceasta privinta, decurge normal. Interesant de stiut ca doza de calciu aflata in organism reprezinta 2% din greutatea corpului.

Calciul in oase si dinti nu este stabil, el primenindu-se in fiecare luna in cadrul combinatiilor sale organice.

Femeia gravida, ca si cea care alapteaza, au nevoie in mod deosebit de calciu. Totusi administrarea calciului fara discenamant, din proprie initiativa si fara avizul medicului, nu este indicata, putand duce la o stocare in organism a unei cantitati prea mari de calciu, lucru care va putea produce o serie intreaga de neplaceri, uneori grave, cum ar fi formarea de piatra in diverse organe, asa numita litiaza.