Cresterea si dezvoltarea copilului diabetic

Modificarile morfologice si psihice care survin in copilarie, incluzand in ea si pubertatea, nu au un echivalent ca marime in nici una din celelalte perioade ale vietii. Cresterea si dezvoltarea (20% din inaltime si 50% din greutatea adultului sunt castigate in adolescenta) presupunand o corelatie precisa ntre factorii determinanti androgeni (explozia hormonala caracteristica) si cei exogeni (aportul corespunzator de principii nutritive). Vulnerabilitatea metabolica a copilului diabetic nu poate fi contracarata decat printr-un tratament corespunzator, insulina jucand in acest caz rolul unui adevarat hormon de crestere.

Desi pubertatea apare cu circa 2 ani mi devreme la fete decat la baieti, desfasurarea ei este asemanatoare. Declansarea pubertatii este conditionata de acumularea unei anumite greutati si a unei anumite cantitati de tesut adipos. La fete, unde menarha indica precis sfarsitul pubertatii, se poate constata ca primele mentruatii apar cand copilul acumuleaza 17% tesut adipos. Ciclurile ovulatorii regulate presupun o acumulare de 22% tesut adipos.

Mecanismul pubertatii nu se cunoaste cu precizie. Se pare ca momentul declansarii ei este “programat”central. El debuteaza printr-o hipersecretie de FSH si LH, care stimuleaza dezvoltarea glandelor, pana atunci imature. Secretia de estradiol (la fete) si de testosteron (la baieti) induc modificarile caracteristice maturarii sexuale. Factorul nutritiv este extrem de important in desfasurarea acestor evenimente, astfel incat, orice tulburare metabolica afecteaza profund cresterea si dezvoltarea.

Intarzierea in crestere si maturare ce caracterizeaza sindromul Mauriac (complicatie a diabetuui la copilul cu diabet prost tratat caracterizat prins tatura mica, nedezvoltarea organismului, ficat mare) exprima extrem de limpede impactul insuficientei insulinice si a tulburarilor metabolice consecutive asupra declansarii si chiar desfasurarii pubertatii.

S-a observat, chiar daca nu ajun la sindrom Mauriac, ca peste 50% dintre copiii diabetici cu dezechilibru al diabetului, prezinta o pubertate intarziata si o crestere necorespunzatoare varstei. Astfel, la baieti se observa o intarziere in cresterea si dezvoltarea oaselor, precum si a caracterelor sexuale secundare. La fete, mai frecvent decat in dezvoltarea fizica, se inregistreaza deseori o intarziere a menstruatiei sau, cand aceasta a aparut la vreme, cicluri neregulate cu perioade amenoreice mai lungi sau mai scurte. Se inregistreaza, in aceste cazuri o discordanta intre dezvoltarea fizica (buna) si sexuala (incompleta). In cazurile in care, in ciuda unei aparente bune dezvoltari a caracterelor sexuale secundare (sani, pilozitate) uterul ramane de tip infantil, tratamentul amenoreelor (primare sau secundare) trebuind sa vizeze dezvoltarea ciclului, cat si dezvoltarea uterului. In acest sens se recomanda, cu avizul specialistului, pe langa o echilibrare perfecta a diabetului, administrarea de comprimate, in functie de caz. Fara o echilibrare metabolica perfecta a diabetului si fara un aport corespunzator in principii nutritive, terapeutica nu este eficienta.

Daca se reuseste, printr-un tratament energic si competent, sa se corecteze metabolismul, se observa ca imediat se reia ritmul normal de crestere si dezvoltare. Un rol important aici il are, bineinteles, pe langa regimul alimentar, tratamentul corect cu insulina. Necesarul de insulina creste in timpul pubertatii cu peste 25-30% fata de valorile anterioare. Daca nu sesizam in timp acest necesar de insulina, glicemia creste, iar dezvoltarea organismului copilului sufera.

O tulburare intalnita ceva mai rar la copiii diabetici este excesul ponderal care a fost explicat printr-o hiperinsulinizare a acestora. Poate fi usor reglat dupa ce se observa eroarea.