Univers de copil

Despre memoria si viata furnicilor

Toate furnicile dintr-un furnicar se cunosc intre ele chiar dupa cateva luni. Pana a se ajunge la aceasta concluzie, s-au facut numeroase si diverse experiente. S-au pus la un loc mai multe furnici care au fost izolate 4 luni, ele s-au recunoscut indata, incepand a se netezi cu antenele. Apoi, s-a dovedit clar ca o furnica straina e gonita si chiar omorata.

Daca manjim o furnica cu vreo culoare oarecare, concetatenele ei, la inceput, cred ca e vreun inamic si se reped sa o distruga, dar imediat o recunosc si incep sa o curete si sa o mangaie cu antenele lor de nenorocirea intamplata.

Furnicile moarte sunt scoase din furnicare, cadavrele nu raman in furnicar decat in cazul unei epidemii. Sunt un fel de paraziti care le cauzeaza o boala molipsitoare, un fel de ciuma sau holera, care le stinge deodata pe toate. In vremuri obisnuite insa furnicile au cimitire in regula, la oarecare departare de locuintele lor. La unele specii de furnici sunt chiar morminte pentru cele mai de frunte si gropi comune pentru popor. Acest lucru a fost controlat si observat cu mare grija.

Furnicile se pot intelege foarte bine intre ele, desi noi nu auzim nici un zgomot. S-au facut cateva experiente in aceasta privinta. S-a luat o musca moarta si s-a infipt intr-un ac, la o distanta langa musuroi. Daca o furnica da peste ea, se casnea ca s-o duca la furnicar, daca nu putea, se ducea inapoi si venea cu 10-12 surori si lua tot vanatul, ducandu-l la furnicar.

Daca se apropie vreo soparla sau vreo insecta mai mare de furnicar, se opune intai santinela si, daca nu reusesc, se reped in furnicar si dau alarma. In curand, agitatia devine generala si din toate partile ies ajutoare spre intampinarea inamicului.