Ilustrata de la Cheia

La Cheia, frumusetea si prospetimea se intalnesc la tot pasul. Baltesc in forme si culori variate, dispuse in carnatia frematatoare a pajistilor, in verdele amar al brazilor, pretutindeni.

Inca de la prima vedere pastrezi in ochi si-n inima culoarea nedefinita a oraselului; un amestec ciudat de nuante, fragezime si puritate, un ton cald si plin de stralucire. Chipul orasului se intuneca in tonuri de albastru-gri sub mangaierea degetelor ude ale nalucii capricioase. S-a spart irisul infinitului si ploua, ploua intr-una cu lacrimi de dor fluid.

Se zbat si se framanta nebuni copacii, sufletele li se zvarcolesc haotic; larma lor se impresoara, te crutremura in adancuri de fiori, de chemari nestiute, de lacrimi ce curg in ritm de dans. Bratara elegant lucrata in filigram de calcar e o comoara inestimabila pe care oamenii acestor locuri o pretuiesc asa cum se cuvine. De-a lungul timpului fiinta albastra a muntilor descantati de vantoase, modelati de apa, vant si ploaie s-a metamorfozat intr-o necuprinsa lume de mister care te cheama din inalt spre inalt. Sosind la Cheia in amurg, cand zarile limpezi si delicat conturate se topesc la orizont in culori de topaz si parpura, simti-vei frumusetea si prospetimea vibrand in acorduri de lira.