Univers de copil

Legenda florii de colt

Simbol al curajului si dragostei, al puritatii si curateniei, floarea-de-colt (Edelweiss, Floarea-reginei, Leontopodium alpinum) este si un simbol national in multe tari cum ar fi: Elvetia, Austria sau Germania. Semnificatia germana a numelui este edel - aristocratic si weiss - alb.

Metabolismul rar al florii de colt a protejat-o timp de mii de ani in conditii climatice aspre. Floarea de colt creste pe varfuri montane cu inaltimi de 1500-3400 metri deasupra nivelului marii. O asemenea locatie expune aceasta floare la raze ultraviolete puternice, presiune atmosferica ridicata, conditii meteorologice exteme si schimbari ale umiditatii.

Greu de gasit, ea devine in imaginarul popular o adevarata comoara, iar cei care se incumeta sa o caute sunt eroi ce risca totul pentru a trece prin acest test, la capatul caruia se vor numara printre putinii care au avut curajul si sansa de a gasi aceasta delicata floare. Pentru ca in basme si povesti ei trebuie sa depaseasca numeroase obstacole, sa lupte adesea cu fiinte fabuloase, sa infrunte muntii si pericolele acestora, totul pentru trofeul suprem – Floarea de colt. 

Aceasta floare este prezenta in arta populara, in basmele si legendele vechi de secole, in traditiile pastrate de la o generatie la alta.

In Romania, floarea de colt are mai multe denumiri. Nestor Urechea, in 1911 ne spune ca – “Edelweiss este numele nemtesc al unei flori care creste numai pe piscurile inalte ale Alpilor si pe steiurile inaccesibile ale Bucegilor nostri. Un gand curtenitor a indemnat pe unii s-o numeasca pe romaneste floarea reginei; nu aceste este insa adevaratul sau nume, ci acela dat de ciobanii care petrec vara in vecinatatea ei – pe plaiurile Caraimanului si Costilei – si anume Floare de colti, Floare de Bucegi, sau, mai simplu Floare, caci dupa cugetul ciobanilor ea este floare, asa cum Dumnezeu este Dumnezeu.” iar la 1926 ne spune ca “Denumirea de Floarea Reginei nu este populara, ci este o denumire recenta data in cinstea reginei Elisabeta, careia ii era foarte draga. Numirea ciobaneasca era Floare de Bucegi sau Floare de Colti, si mai simplu, Floare. In muntele Ceahlau se numeste Albumeala si Tudelita.”

Legenda care circula in folclorul popular romanesc pune aparitia pe pamant a florii de colt in stransa legatura cu momentul nasterii lui Iisus Hristos, astfel ca: Steaua care i-a calauzit pe cei trei magi spre locul nasterii Domnului, a stat o clipa deasupra Bethleemului si s-a gandit ce sa faca mai departe, caci isi indeplinise misiunea data de Dumnezeu.
“Sa mai stau pe cer asa stralucitoare cum m-a facut stapanul lumei, nu se poate, fiindca nu trebuie sa uit ca unealta smerita sunt in mana Domnului; si apoi s-ar insela oamenii, crezand ca pe fiece seara s-a nascut Fiul. Unde sa ma aciuiesc, dar, pe Pamant?”
Si cobori steaua de pe bolta, sa-si afle locul de odihna. Calatorind peste mari si tari, peste tinuturi cu oameni mai salbatici decat fiarele, care inrobeau alti oameni, sau se razboiau pe gustul conducatorilor, intr-o zi…“steaua sosi deasupra unor munti inalti cu spinari imbracate cu o iarba scunda”, stanci golase si molifti trufasi. Erau Bucegii, cufundati in liniste si pace, cum nu intalnise nicaieri in lunga sa ratacire in jurul Pamantului.
“Nici chiote salbatice chematoare la maceluri, nici vaete, nici plansete; o tacere adanca nesfarsita. Si, desfacandu-se in mii de stelute, cazu, de se agata se steiuri si ziduri uriase; fiecare steluta se facu o floare alba, moale ca lana; Si asa se infaptui Floarea Bucegilor.”

In legendele care circula in zona Muntilor Alpi se spune ca floarea de colt (l’edelweiss) s-a nascut in Paradis, dintr-un fulg din lana de miel, pe care Sfanta Fecioara l-a lasat sa atinga pamantul dupa ce Ea a adormit torcand. Se pare ca aceasta floare aduce noroc celor care o culeg.

O alta legenda din zona Alpilor ne povesteste ca: Ceva timp in urma, pe cel mai inalt varf din Alpi, a trait o zana frumoasa, pe care toata lumea a numit-o Craiasa Zapezii. Cei care traiau in munti, vanatori si pastori, au urcat sa admire craiasa, dar toti au cazut de pe stanca si s-au prabusit in defileu. Parea astfel ca nici un muritor nu se putea casatori cu Craiasa Zapezii. Dar in ciuda acestui fapt, multe suflete curajoase au incercat sa vorbesca cu ea, in speranta ca o vor convinge sa ii iubeasca. Fiecare petitor s-a dus in palatul magnific de gheata cu acoperis de cristal, unde era tronul Craiesei. Dar in momentul cand incepea sa vorbeasca despre dragoste si vroiau sa ceara mana ei, mii de spiridusi apareau, il luau si il aruncau de pe stanca, intr-un abis fara fund. Craiasa se uita calma la scena si inima ei de gheata nu era capabila sa simta niciodata dragoste sau mila.

Legenda palatului de cristal si a reginei frumoase s-a imprastiat in cele mai indepartate sate alpine si case de vanatori neinfricati. Fascinat de aceasta legenda, un vanator, a decis sa isi incerce norocul. Dupa ce a parasit valea, el a mers vreme de mai multe zile, a urcat pe piscurile acoperite cu zapada si gheata, in ciuda vantului. De multe ori se parea ca totul era pierdut, dar gandul la craiasa frumoasa ii dadea puteri noi si se forta sa mearga mai departe. In cele din urma, dupa multe zile, el a vazut un palat de gheata, stralucitor. Si-a adunat ultimele lui puteri si a intrat in Sala Tronului. El a fost atat de socat de frumusetea craiesei, ca nu a putut rosti un cuvant. Craiasa s-a uitat in tacere si a crezut ca daca el nu cere mana ei, atunci nu este nevoie sa apeleze la spiridusi. Spre surprinderea ei, a descoperit insa ca, comportamentul vanatorului a atins inima ei. Ea si-a dat seama ca-i place acest vanator indraznet, care era tanar si frumos.

Pe masura ce timpul a trecut, desi i-a fost frica sa recunoasca, era fericita sa se casatoreasca cu acest om tanar. Intre timp, spiridusi au fost foarte surprinsi sa vada acest lucru, dar apoi au devenit foarte suparati. Ei se temeau foarte tare ca regina lor poate incalca legea si va aduce oameni pe munte. Vazand ca regina nu se grabea sa scape de vanator, spiridusii au decis sa preia initiativa in mainile lor. Intr-o seara, dupa lasarea intunericului, au sarit, l-au apucat pe tanarul vanator si l-au aruncat de pe o stanca. Craiasa Zapezii a vazut totul dar nu a putut face nimic. Insa inima ei de gheata s-a topit si a devenit o femeie simpla, iubitoare.

Si o lacrima i-a curs pentru prima data din viata ei. Lacrima craiesei a cazut de pe stanca si s-a transformat intr-o stea de argint mica. Acesta a fost prima floarea de colt ... Flori, care de atunci se gasesc doar pe varfurile cele mai inalte si pe marginea prapastiilor.

Citeste mai multe informatii despre floarea de colt, declarata monument al naturii in Romania, in 1933, pe http://www.interferente.ro/Floarea-de-colt-sau-floarea-reginei-Leontopodium-alpinum.html.