Univers de copil

A+ R A-


Legenda mierlei

 

Demult, tare demult, cât de mult o fi de atunci nu se ştie, trăia undeva o văduvă săracă. Singurul ei sprijin era o fată hărnicuţă şi foarte credincioasă. Duminicile şi sărbătorile nu lipsea niciodată de la biserică, unde se ruga cu multă evlavie. Fata era veselă şi nu se arăta nemulţumită de sărăcia lor. Ca să-i treacă urâtul, fata văducei începea foarte des să-i cânte. Şi Mierliţei, că aşa se chema fata, îi plăcea mai ales să fluiere.

Într-o zi, plecă mama Mierliţei de acasă să colinde pe unde va putea în lume, ca să agonisească cele trebuincioase. A mers ea aşa mult, pe la unii şi pe la alţii, muncind din greu. De la un timp însă, într-atât a slăbit-o munca, că s-a îmbolnăvit şi Dumnezeu s-a îndurat să-i curme suferinţele şi s-o cheme la el, în lumea celor drepţi.

Biata Mierliţă a aşteptat în zadar să se întoarcă mama ei. De la o vreme sufletul i-a fost cuprins de o tristeţe şi o presimţire rea. I-a pierit toată veselia şi plăcerea de a cânta. A îmbrăcat atunci straie negre, a luat un bulgăre mare de ceară şi multe fire de tort şi a plecat în lume să-şi caute mama. Când trecea pe lângă o biserică, se oprea, rupea din bulgărul de ceară, sufla în ea până o înmuia şi îndată răsucea cu mânuţele pe un fir de tort, până făcea o lumânărică, intra apoi în biserică, aprindea lumânărica la icoana Maicii Domnului şi se ruga să-i ajute să-şi afle mama. Aşa a colindat fata prin lume, până când a terminat ceara şi firele de tort.

Când şedea în genunchi în faţa icoanei, unde aprinsese cea din urmă lumânărică, deodată, de pe icoană se desprinde chipul Sfintei Fecioare, cum era cu pruncul în braţe şi prinde a zice:
- Bună fetiţă, mama ta  a plecat demult din lumea aceasta şi este destul de fericită acolo unde este. Tu de acum înainte, ca să nu mai suferi, te vei preface în păsărică, în păsărică veselă, aşa cum erai înainte, când trăia mama ta!

Cele spuse de Maica Domnului de îndată se împliniră şi de atunci până azi mierla e cu pene negre, că negre erau straiele fetei şi cu picioarele şi ciocul galben ca de ceară, fiindcă prea mult a suflat cu gura şi a sucit ceara în mâini, pentru lumânări. Iar prin crâng şi stufiş, caută de zor mâncare şi tot fluieră, ca să n-o prindă urâtul şi tristeţea.

 

1 decembrie poezii scurte

1 decembrie poezii scurte

1 decembrie poezii scurte   Va prezentam cateva poezii scurte de 1 decembrie, ziua nationala a Romaniei.   Rasuna-n departare Rasuna-n departare O doina stramoseasca, E ziua tarii noastre.  

Uriasii de pe pamant si urmasi…

Uriasii de pe pamant si urmasii lor

Uriasii de pe pamant si urmasii lor Se crede ca inaintea noastra au trait pe pamant uriasii, niste oameni grozav de inalti. Gospodaria unuia era intr-o tara itnreaga si...

Cronica istorica pentru orasul…

Cronica istorica pentru orasul Iasi

Cronica istorica pentru orasul Iasi Orasul Iasi, capitala Moldovei, reprezinta unul din cele mai vechi si importante asezari ale tarii. Evident, locul e plin de istorie si...

Mesaje si felicitari de Sf Ste…

Mesaje si felicitari de Sf Stefan

Mesaje si felicitari de Sf. Stefan Pe 27 decembrie il sarbatorim pe Sfantul Stefan, prilej cu care urati celor ce poarta acest nume sau derivate ale acestuia gandurile cele mai...

Sunt scolar Cantec de bucurie

Sunt scolar Cantec de bucurie

Sunt scolar - Cantec de bucurie   Sunt scolar, ce bucurie! Iata versurile poeziei “Cantec de bucurie”, de Maria Lovin.   Sunt scolar si vrand-nevrand Mi-a venit dorul sa cant –