Univers de copil

A+ R A-


Legenda vietii

Legenda vietiiVa oferim spre lectura ... legenda vietii.

Cand iesi din stralucirea de aur a paradisului, cand intra in lumea noastra plumburie, avea bratele pline de flori.

Manunchiuri de flori minunate.

Erau trandafiri involti si parfumati, crini albastri si galbeni cu caliciul plin de roua, nuferi albi ca zapada, cu foile drepte si stralucitoare, liliac de cea mai dulce couloare, care tremura sub atingerea fluturilor, narcise albe, cu ochii mari, intrebatori, care asteptau odihna serii, cand celelalte flori isi aplecau capul ori isi inchideau caliciul.

Mai erau multe alte flori, care impodobeau bogatia vestmantului ei si ii impleteau cununi in jurul capului.

Ea porni sa imprastie florile peste tot, pe drumurile largi si pe potecile inguste.

Era atat de frumoasa dimineata si ea avea atatea flori ...

Si de cate ori trecea pragul unei porti, trebuia sa daruiasca flori si paznicilor.

Catre amiaza, nu mai avea decat un mic manunchi de flori in mana stanga.

L-ar fi putut pastra pana seara, daca apuca pe un drum ferit si nu mai dadea flori nimanui, dar nu stia sa refuze si ... erau atatea vedenii palide si triste care-si intindeau mainile lacome. Erau si unii care se rugau fara sa se roage, care cereau fara sa ceara.

Nu mai avea flori. Nu mai avea nimic de dat.

Aunci isi simti intreg trupul cuprins de o oboseala nemarginita.

Soarele ii arsese capul, iar spinii ii zgariasera picioarele. Nu mai avea nicio putere si nu mai putea sa mearga si, totusi, nu-i era ingaduit sa se odihneasca inainte de inserat.

Dar nu mai avea nimic de dat ...

Si la marginea drumului se ridica palatul odihnei, atat de intunecos, atat de rece.

Ea se opri inaintea portii, strivind in mana cea din urma floare. Era o panseluta alba, pe care o culesese in drumul ei trist, o panseluta micuta, vesteda, care-si pierduse fragezimea si parfumul ei tineresc. Dar paznicul de la poarta palatului isi intinse mana osoasa, ca o mana de schelet.

Atunci, fara sa se uite inapoi, ea deschise mana si pleca.

O mica pata galbena stralucea pe nisipul cenusiu, ca o lacrima pe o fata mohorata si poarta grea se inchise cu un scartait sinistru.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Poezia Tara mea

Poezia Tara mea

Poezia - Tara mea   Va oferim spre lectura poezia “Tara mea” scrisa de Katia Nanu.   Tara mea este leaganul meu Impletit din povesti cu eroi Am crescut ascultandu-i mereu Cum cladeau viitorul prin noi.

Felicitari animate de Sfantul …

Felicitari animate de Sfantul Valentin Valentines day

Felicitari animate de Sfantul Valentin - Valentine’s day Alaturi de tine inima mea canta si bate mai puternic. Alaturi de tine simt ca sunt fericit/fericita. Alaturi de tine simt ca am...

Hai sa ne bucuram

Hai sa ne bucuram

Hai sa ne bucuram A fost odata o poveste trista … De mult, cica un baietel voia sa deseneze un papagal – si n-avea hartie, si n-avea creioane colorate, si, pe...

Din lumea celor care nu cuvant…

Din lumea celor care nu cuvanta Castorul

Din lumea celor care nu cuvanta - Castorul   Castorul este cel mai vestit constructor din lumea animala, fiind inzestrat si cu instinct natural. Alcatuit in cete sau formatiuni, se apuca de lucru,...

Toamna George Cosbuc

Toamna George Cosbuc

Toamna - George Coşbuc   Toamna târziu,În noaptea cu lună,Cum vâjâie codruŞi geme, şi sună!