Ochii - oglinda sanatatii

De multa vreme, medicii oftalmologi au descifrat la nivelul ochilor unele modificari care sunt in stransa legatura cu starea de sanatate a unor organe interne. De exemplu, examenul fundului de ochi da indicatii precise asupra starii de sanatate a arterelor si venelor din restul organismului, dupa modul cum se prezinta vasele retinei. Tot dupa acest criteriu si la fel de exact se poate aprecia si stadiul evolutiv al hipertensiunii arteriale.

De un real folos in stabilirea unor diagnostice ale bolilor localizate la nivelul organelor interne s-a dovedit a fi si irisul. S-a observat ca, in cazul imbolnavirii unor organe interne sau chiar a unor parti ale corpului omenesc, se produc modificari de culoare, relief, consistenta, etc. pe suprafata irisului. Iridologii sau specialistii care se ocupa cu studiul irisului afirma ca pot fi chiar anticipate unele imbolnaviri numai prin simpla observare a anumitor semne la nivelul irisului. De fapt, metoda nu este noua, ea fiind practicata sub o forma rudimentara inca din antichitate.

Bazele iridologiei moderne sunt puse abia in secolul al XIX-lea de catre medicul ungur Ignacz Peczely. Copil fiind si incercand sa prinda o bufnita, i-a rupt piciorul din greseala. In timp ce bufnita se zbatea in mainile sale, el a observat la nivelul irisului pasarii o linie negricioasa care se misca. In zilele urmatoare, linia s-a miscorat in mod progresiv, odata cu vindecarea piciorului, astfel ca la completa restabilire a pasarii n-a mai ramas decat un punct mic. Intamplarea respectiva i-a ramas intiparita in memorie si, mai tarziu, medic fiind, a acordat prioritate deosebita modificarilor irisului la toti pacientii sai. Nu mica i-a fost surpriza cand, la capatul unor ani de cercetare, si-a dat seama ca episodul din copilarie n-a fost ceva intamplator si ca cea mai mare parte a bolnavilor de inima prezentau asemenea pete localizate in aceeasi zona a irisului. Incurajat de aceste rezultate, isi extinde cercetarea si asupra altor categorii de boli, constatand ca fiecare boala produce modificari specifice in regiunea sa de predilectie de pe suprafata irisului. Pe baza acestor observatii, el a putut intocmi prima “cartografie” a irisului, cu localizarea bolilor studiate.

Cum era de asteptat, descoperirea lui Peczely a produs un ecou imens in lumea medicala, foarte multi specialisti aducandu-si constributii in aceasta problema. Pentru a putea fi studiat mai sistematic, irisul a fost impartit in sapte cercuri concentrice (primul pornind de langa pupila), cercuri sectionate de 12 raze care delimiteaza tot atatea campuri radiale si care au fost notate ca un cadran de ceas. In caz de imbolnavire a unui organ, la locul sau de proiectie pe cadranul irisului se produc modificari de culoare, relief, densitate, etc. Uneori, bolile pot lasa urme permanente la locul de proiectie, astfel ca se pot citi si antecedentele bolii respective. Specialistii afirma ca iridoscopia da indicatii precise in proportie de 80-95% in afectiunile pulmonare, ulcerul gastric si afectiunile de inima.