Univers de copil

Omul de zapada - poveste

Va oferim spre lectura povestea “Omul de zapada” scrisa de Marta Cozmin. Ilustratia ii apartine lui Laurentiu Sirbu.

Poate ca Panait fugea mereu sa se lipeasca de caldura sobei, in loc sa se joace pe afara, si pentru ca iarna era totusi atat de frumoasa, Andrei si Marina au facut un om de zapada care semana destul de bine cu fratele lor.

Intr-o zi, cand Panait trecea pe langa omul de zapada si se grabea sa intre in casa, zgribulit ca de obicei, se simti apucat de maneca hainei.

- Stai! Unde fugi asa? Azi e sambata. Vino cu mine! vreau sa te duc la Mos Februarie!

- La Mos Februarie? murmura baiatul. Uite, ca merg!

Panait de zapada o lua hotarat inainte si sari peste gardul gradinii. Panait baiatul, ce sa faca? Deesi nu-I statea in fire, sari si el. dincolo de gard erau pregatite doua perechi de schiuri. Panait de zapada si Panait baiatul le-au incaltat si au pornit repede la drum, pe sub boltile unui tunel de omat violet. Panait de zapada se avanta inauntru, Panait baiatul dupa el. Au ajuns astfel la un iaz inghetat, pe care patinau o multime de oameni de zapada, chiuind, cu nasurile de morcov in vant. Zarindu-i pe noii veniti, au iesit sa-i intampine, si-au dezlegat patinele si au inceput sa arunce cu bulgari de zapada, sa se zbenguie si sa sara capra unii peste altii.

Panait de zapada alerga la ei si se amesteca in gramada, dar Panait baiatul se duse alaturi pe un damb, ridicandu-si rebegit gulerul paltonului.

Cum privea de jur imprejur, incercand sa-l zareasca pe Mos Februarie, dadu cu ochii de un iepure schiop care topaia prin zapada.

- Sarmanul! Pesemne ca-i este tare frig, isi zise baiatul si, prinzand iepurasul, care nu se ferea, il lua in brate, sa-l incalzeasca.

Deodata, acesta sari jos, isi freca iute urechile lungi, una de cealalta, si se prefacu intr-un omulet care purta drept ochelari un covrig si-l cerceta zambind. La cingatoare ii atarna un manunchi de clopotei argintii.

- Nu esti un copil rau, grai el. de aceea am sa-ti fac si eu un bine. Sunt Mos Februarie. Spune-mi ce doresti?

- Mos Februarie, spuse baiatul sfios. As vrea sa fiu si eu la fel cu ceilalti copii, sa ma dau pe derdelus si sa stau pe afara cu ei, fara sa-mi fie intotdeauna frig si sa ma usture nasul si mainile.

Stiam eu ceva despre asta, de la Panait de zapada. Vezi tu, si eu am fost cam mototol cand eram mic, toata vremea imi placea sa mi-o petrec in casa, langa mama, si de aceea am ramas mai scurt decat fratii mei. N-as vrea sa patesti si tu la fel. Uite, ia un clopotel din legatura aceasta si agata-l la fereastra odaii tale. El iti va vesti bucuriile iernii. Ori de cate ori va porni sa sune, te vei simti plin de putere si vei alerga la joaca, fara sa-ti pese de ninsoare si ger. Baiatul isi apleca fruntea cam neincrezator, dar numai o clipa. Clopotelul canta in mana lui cu tata voiosie, incat il patrunse o pofta strasnica sa alerge si sa se tavaleasca prin zapada.

- Iti multumesc, Mos Februarie, iti multumesc!

Si pe data, porni chiuind sa-si cheme fratii si sa se bucure impreuna de ultimele zile frumoasa de iarna. Iar Panait de zapada, cel cu nasul de morcov, de abia se putea tine pe urmele lui!