Oul de Paste - mitologie, mituri, legende
Oul, o forma geometrica perfecta - "obiectul perfect", el insusi purtator de viata, este un simbol al regenerarii, al purificarii si al vesniciei. Ca simbol al creatiei, al zamislirii vietii, oul a inspirat, din vechi timpuri, numeroase legende, basme, o intreaga literatura.
In unele mitologii (din Egipt, India, China) se spune ca lumea s-a nascut la inceput dintr-un ou. Simbol primordial al cosmosului la indieni si chinezi, oul era principiu al creatiei, iar persii credeau ca din haos a aparut mai intai oul, din el nascandu-se apoi Soarele si Luna, din galbenus Soarele si din albus Luna.
In antichitatea greaca si latina, aceste convingeri sunt inca viabile, oul avand aceleasi principii cosmogonice; din el au aparut toate cele existente pe Pamant (la fel credeau si popoarele slave).
Originea colorarii oualor se pierde in negura epocii precrestine. Se crede ca obiceiul de vopsire a oualor isi are originile in festivalurile egiptenilor si persilor de sarbatorire a primaverii. La capodocieni, culoarea rosie a oualor exprima focul capabil sa indeparteze orice spirit ostil vietii si renasterii cosmice. Din aceste considerente, egiptenii aduceau ca jertfa zeilor vegetatiei, la echinoctiul de primavara, oua rosii. Ouale colorate erau date in dar, ca simbol al echilibrului, creatiei si fecunditatii.
Si la romani, colorate in rosu, ouale faceau parte dintre darurile sarbatorii lui Janus si erau folosite la diferite jocuri si ceremonii religioase.
Cercetari etnografice descriu obiceiuri ale oualelor colorate in Ucraina (asemanatoare cu cele de la noi), Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Grecia, Italia, Franta, Spania, Austria, Germania, Elvetia, Belgia, Olanda, Lituania, Finlanda, Estonia, Suedia, Armenia, Egipt si Anglia (unde ouale colorate au fost inlocuite cu oua de ciocolata).
Obiceiul colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este inca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.
In traditia populara romaneasca ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejeaza animalele din gospodarie, sunt benefice in felurite situatii etc. Una dintre cele mai vechi marturii privind ouale colorate de la romani este cea a secretarului florentin al lui Constantin Brancoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1.700, se minuna de culoarea aurie a oualelor vopsite de la Curtea domnitorului muntean.
Ouale "incondeiate" ("impistrite" sau "muncite") s-au constituit, la romani, intr-o marturie a datinilor, credintelor si obiceiurilor pascale, integrandu-se intre elementele de o deosebita valoare ale culturii spirituale populare, care definesc particularitatile etnice ale poporului nostru.
Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti si de ce ele au devenit simbolul sarbatorii Invierii Domnului. Cea mai raspandita relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a pus cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Isus. Domnul, vazand ca ouale s-au inrosit, a spus celor de fata: "De acum inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducere aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi".
Ouale simbolizeaza mormantul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la invierea sa din morti. De aceea, cand sparg ouale prin ciocnire, dar si cand se saluta, crestinii isi spun: “Hristos a inviat!”, “Adevarat a inviat!”. Aceste formule se folosesc numai patruzeci de zile, de la Pasti pana la Inaltarea Domnului. Culoarea rosie a oualelor simbolizeaza sangele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mantuirea lumii.
Ciocnitul oualor se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula "Hristos a inviat", la care se raspunde "Adevarat a inviat". Exista credinta ca cei care ciocnesc oua se vor intalni pe lumea cealalta.
La romanii traditionalisti, mai exista obiceiul ca, in dimineata din duminica Pastelui, sa-si spele fata cu apa noua sau apa neinceputa, in care pun un ou rosu, avand credinta ca astfel vor fi tot anul frumosi si sanatosi ca un ou rosu. Dupa consumarea oualor, cojile rosii sunt pastrate pentru a fi puse in brazde, la arat, crezandu-se astfel ca pamantul va da rod bun.
In Bucovina, cojile oualor de Pasti, sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la "Blajini" (fiinte imaginare, incarnari ale copiilor morti nebotezati, al caror loc de vietuire se afla la "capatul lumii", aproape de Apa Sambetei). In felul acesta, si Blajinii stiu ca pentru toti crestinii a venit Pastele.
O alta credinta din Bucovina spune ca oul rosu este aparator de diavol. Acesta se intereseaza daca oamenii fac oua rosii si umbla cu colinda, caci doar atunci cand aceste obiceiuri vor inceta, el va iesi in lume.
- 16/04/2012 04:00 - Legenda anotimpurilor
- 14/04/2012 04:00 - Legenda Babei Dochia
- 12/04/2012 04:00 - Povestea viorelei
- 10/04/2012 04:00 - Povestea trandafirului si a spinilor sai
- 07/04/2012 04:00 - Povestea anotimpurilor
- 03/04/2012 04:00 - Povestea adevaratului iepuras de Paste
- 26/03/2012 04:00 - Iepurasul de Paste mitologie mituri si legende
- 25/03/2012 04:00 - Legenda oualor rosii de Paste
- 22/03/2012 15:56 - Legenda Iepurasului de Paste
- 20/03/2012 15:53 - Legenda anotimpurilor si a lunilor anului