Patologia receptorilor celulari

Dupa ce multa vreme atentia cercetatorilor a fost indreptata mai ales asupra factorilor umorali, adica asupra variatiilor cantitative si calitative ale diferitelor substante chimice, in ultimul timp s-a constatat ca si receptorii celulari pot suferi modificari foarte importante. Si astfel s-a ajuns la concluzia ca unele boli, asa cum ar fi diabetul zaharat sau ateroscleroza, care erau pana nu de mult considerate ca avand doar o patologie umorala, pot fi produse si de tulburari de la nivelul receptorilor celulari.

A aparut astfel o adevarata patologie a receptorilor celulari, care intereseaza nu numai bolile endocrine, ci si bolile imunitare, bolile alergice, bolile cardiovasculare, bolile infectioase, bolile psihice si cancerul.

Dupa ce multa vreme au fost considerate doar ca rezultat al modificarilor umorale, adica a cresterii sau a scaderii cantitatii de hormoni, tehnicile moderne au condus la concluzia ca bolile endocrine pot fi de multe ori rezultatul tulburarilor de la nivelul receptorilor celulari. Asa, spre exemplu, dupa ce s-au descoperit receptorii insulinici, s-a constatat ca diabetul zaharat poate fi nu numai rezultatul scaderii secretiei de insulina, ca hormon hipoglicemiant, sau rezultatul cresterii secretiei hormonilor hiperglicemianti, ci si rezultatul scaderii numarului si a sensibilitatii receptorilor insulinici.

Dar nu numai in diabetul zaharat, ci si diabetul insipid, in sindromul Cushing si in tireotoxicoza se poate intalni o tulburare a receptorilor celulari. Unele boli endocrine pot fi produse de aparitia unor anticorpi antireceptori celulari sau de aparitia unor anticorpi capabili sa stimuleze receptorii celulari, asa cum se intampla in boala Garves-Basedow, in care o imunoglobulina stimuleaza receptorii tiroidieni.

Dupa receptorii endocrini, probabil ca cei mai implicati in desfasurarea proceselor fiziologice sunt receptori imunologici, deoarece fara ei nu s-ar putea realiza functia de baza a sistemului imunitar, aceea de recunoastere a structurilor straine si de cooperare a diferitelor celule imunitare in vederea apararii structurilor proprii. De aceea, celulele imunitare dispun de o serie intreaga de receptori celulari. Activitatea acestor celule se face tocmai prin intermediul receptorilor celulari. Desi lucrurile nu sunt inca complet lamurite, este evident ca receptorii imunologici joaca un rol deosebit in patologia umana. Asa, spre exemplu, s-a constat ca in lupusul eritematos diseminat se intalneste nu numai o scadere a numarului de limfocite T supresoare, ci si o scadere a numarului de receptori ai acestor celule, ceea ce duce la o lipsa a inhibitiei sintezei de autoanticorpi antinucleari. De asemenea, in boala Hodgkin s-au descoperit niste receptori imunologici anormali, si asa mai departe.

Bolile alergice pot fi si ele rezultatul tulburarii receptorilor celulari. Asa, spre exemplu, rinita si astmul bronsic pot fi rezultatul blocarii sau scaderii sensibilitatii receptorilor betaadrenergicim care produc dilatarea bronhiilor si o predominanta a receptorilor alfaadrenergici, care produc constrictia bronhiilor.

Dupa descoperirea receptorilor lipoproteinici s-a constatat ca si in ateroscleroza, pe langa factorii umorali si vasculari, un rol deosebit revine receptorilor celulari.

Receptorii lipoproteinici reusesc sa capete lipoproteinele din circulatie. Complexele lipoproteina-receptor sunt apoi introduse in celula si integrate in lizozomi, unde lipoproteinele sunt degradate in aminoacizi, fosfolipide, acizi grasi si colesterol. Cand colesterolul sanguin creste sau cand numarul de receptori scade, asa cum se intampla in hipercolesterolemia familiala, lipoproteinele vor intra in celula si recuplate de receptori. Dar colesterolul care se elibereaza din lipoproteinele necuplate nu va mai inhiba retroactiv sinteza de colesterol, ducand astfel la o incarcare a celulelor, care formeaza peretele arterelor, cu colesterol si la aparitia aterosclerozei. Numarul de receptori lipoproteinici poate fi crescut de hormonii tiroidieni, care pot contribui la intensificarea captarii lipoproteinelor si la prevenirea aterosclerozei.

In etiopatologia aterosclerozei au fost incriminati insa si alti receptori celulari, asa cum ar fi receptorii pentru factorul de crestere plachetar. Factorul de crestere plachetar este transportat de plachetele sanguine la locul unde au avut loc anumite leziuni. Prin efectele sale mitogenetice, el contribuie la repararea leziunilor respective. S-a constatat insa ca factorul plachetar de crestere poate duce si la proliferarea celulelor musculare netede din peretele arterelor, contribuind astfel la aparitia aterosclerozei.

Se stie ca receptorii celulari pot juca un rol deosebit in etiopatologia cancerului, asa cum ar fi cazul receptorilor estrogeni in cancerul de san, a receptorilor pentru testosteron in cancerul de prostata sau al receptorilor pentru factorii de crestere in alte forme de cancer.

S-ar mai putea vorbi despre rolul receptorilor celulari in bolile neuropsihice, in bolile inflamatorii, in bolile infectioase, si asa mai departe. Am putea arata, spre exemplu, ca virusurile intra in celula prin intermediul unor receptori celulari, care au si fost denumiti receptori pentru virusuri. Toate acestea demonstreaza ca intre factorii umorali si modificarile pe care acestia le pot produce se interpun, de cele mai multe ori, niste receptori celulari, care pot suferi si ei o serie intreaga de tulburari, a caror cunoastere poate conduce la noi posibilitati de prevenire si tratament.