Poezia Eminescu de Constanta Buzea
Va oferim spre lectura poezia “Eminescu” scrisa de Constanta Buzea.
De-as mai fi copil cu suflet linistit de ce petrece
Si-ar mai sta ca intre coaste inima in cumpanire
Intr-o casa de la tara peste care varsta trece
Spre-a-si top bogat izvorul cu uimire si iubire
Zece ani candizi si pasnici, unsprezece, doisprezece,
M-as gandi cu trup si suflet la miscarea lenta, vie
A popoarelor de pasari ce se-aprind si se-nmultesc
Vanand fluturii din aer, din albastra-aurie
Zare de cuvant, semanta, cu gest supraomenesc
Glasul meu in slefuire preaschimbat in poezie,
De-as mai fi, dar o cetate, un castel, un zid, un dor,
Tot tumultul vietii astazi as putea sa-l simt la fel,
Sunt, de ce sa spun ca nu sunt, sunt portretul unui miel,
Am dovezi din vremea-aceea si din timpul viitor.
Rug de mure si ninsoare, floare-n varful unui spin,
Lume in gradina carei ma simt cercul zanei Vineri,
Borangic si rumegusuri, intre raze trunchi senin,
Si prin mine trece firul firelor povestii tineri,
Vatra sunt incepatoare-a unui vis, unui destin.
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi: