Poezie pentru copii despre veverita jucausa

Va oferim spre lectura poezia “Veverita, da labuta” scrisa de Mihai Negulescu.

Labe mici, fara sandale.

Ochii – nasturi de pitici …

Ghem de foc prin frunza moale –

Ba-i aici! Ba nu-i aici!

Vine ... pleaca. O sageata

Suie, agera-n zig-zag?

De pe creanga leganata

Ochii ei ce semne fac?

Ratacita dintr-o snoava

Cu pitici sau spiridusi,

Ba se pierde prin otava,

Ba-n frunzar deschide usi …

Uite-o ... Nu e! Fata tihna

Urca, sare-n crengi usor.

Are-n suflet neodihna –

Are-n labe ascensor?

Uite-n soare se rasfata ...

- Haide sa te joci aici,

Cu alune, prin verdeata,

Si o ceata de voinici.

Tese-n fraged salt si fuga,

Ce cometa, prin stejari?

Uite-o, frageda naluca,

Ager bulgare de jar.

Poate suflet de padure

Ingrozit de lupi si jderi

A-ntrupat-o – vis usure –

Ca o zana de mister.

Da alune huta-huta

Pe-al frunzarelor chilim.

- Veverita, da labuta!

Prieteni buni ai vrea sa fim?