Univers de copil

A+ R A-


Povestea teiului
de Mihai Eminescu

Blanca, ştii că din iubire
Făr' de lege te-ai născut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos să-l iei de mire!

 

Îmbrăcându-te-n veşmântu-i,
Lepădând viaţa lumii,
Vei spăşi greşala mumii
Şi de-o crimă tu mă mântui.

 

Traiul lumii, dragă tată,
Cine vor, aceia lese-l,
Dară sufletul mi-e vesel,
Tinereţea luminată.

 

Danţul, muzica, pădurea,
Pe acestea le-ndrăgii,
Nu chiliile pustii
Unde plângi, gândind aiurea!

 

Ştiu mai bine ce-ţi prieşte,
Cum am spus, aşa rămâne;
Pentru drumul cel de mâine
De cu azi te pregăteşte!

 

Mâna Ea la ochi şi-o ţine,
Toate minţile-şi adună,
Să ia lumea-n cap, nebună,
Parc-atâta-i mai rămâne.

 

Calu-i alb, un bun tovarăş,
Înşeuat aşteapt-afară,
Ea picioru-l pune-n scară
Şi la codru pleacă iarăşi.

 

Sara vine din arinişti,
Cu miroase o îmbată,
Cerul stelele-şi arată,
Solii dulci ai lungii linişti.

 

Dar prin codri ea pătrunde
Lângă teiul vechi şi sfânt,
Ce cu flori pân-în pământ
Un izvor vrăjit ascunde.

 

Îngânat de glas de ape
Cânt-un corn cu-nduioşare
Tot mai tare şi mai tare,
Mai aproape, mai aproape;

 

Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea, sunând din valuri
Sus în codri de pe dealuri
Luna blândă ţine strajă.

 

Ca din farmec Ea tresare,
Şi privind uimită-n lături,
Vede-un tânăr chiar alături,
Pe-un cal negru e călare ...

 

Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adevăru-i?
Flori de tei el are-n păru-i
Şi la şold un corn de-argint.

 

Ea privi atunci în jos,
Trece mâna pe la tâmple,
Iară inima-i se umple
De un farmec dureros.

 

El se da tot mai aproape
Şi cerşea copilăreşte;
Al ei suflet se răpeşte
De închide-a ei pleoape.

 

Cu o mână îl respinge,
Dar se simte prinsă-n braţe,
De-o durere, de-o dulceaţă
Pieptul, inima-i se strânge.

 

Ar striga ... şi nu se-ndură,
Capu-i cade pe-a lui umăr,
Sărutări fără de număr
El îi soarbe de pe gură.

 

O desmiardă ş-o întreabă,
Iar ea faţa şi-o ascunde,
Şi aşa de-ncet răspunde
Cu o voce dulce, slabă.

 

Tot alături călăresc,
Nu au grija nimănuia,
Şi de dragi unul altuia
Ei din ochi se prăpădesc.

 

Se tot duc, se duc mereu,
Trec în umbră, pier în vale,
Iară cornul plin de jale
Sună dulce, sună greu.

 

-i sunet se împarte
Peste văi împrăştiet,
Mai încet, tot mai încet,
Mai departe ... mai departe ...

 

Sus în brazii de pe dealuri
Luna-n urmă ţine strajă,
Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea sunând din valuri.

 


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Floarea nazdravana

Floarea nazdravana

Floarea nazdravana Va oferim spre lectura povestirea “Floarea nazdravana”. Puiule, a fost odata o fetita, care se numea Steluta. Intr-o noapte, Stelutei i se arata in vis, ingerul ei...

Leopardul crocodilul si omul s…

Leopardul crocodilul si omul sarman Istetila

Leopardul, crocodilul si omul sarman Istetila Va oferim spre lectura basmul african (Burundi) Istetila. Un om sarman, caruia ceilalti ii spuneau Istetila, fiindca se scotea...

Legenda Craciunului sceneta pe…

Legenda Craciunului sceneta pentru serbarea de Craciun

  Legenda Crăciunului - scenetă pentru serbarea de Crăciun     Prezentator 1: Ştiţi, dragii mei, cine e Moş Crăciun? …Să vă spunem noi! Prezentator 2: Ehei, povestea lui îşi are începuturi străvechi, însemnate în...

Omul de zapada suport de harti…

Omul de zapada suport de hartie

Omul de zapada - suport de hartie Sarbatorile de iarna sosesc cu pasi repezi. Pentru a patrunde in spiritul sfintelor sarbatori de iarna, pline de semnificatie, farmec si magie, poti confectiona...

Vulpea rata si bobocii

Vulpea rata si bobocii

Vulpea, rata si bobocii   O poezie pe roluri pentru copiii de la gradinita si pentru prescolari: Vulpea, rata si bobocii scrisa de Lina Dumitrescu.   VULPEA Mama rata, Macaiata, Mac codita Si cu firi-firimita, Hai veniti, veniti, veniti, Boabe...