Puiul de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti plan de idei

Povestirea “Puiul”, scrisa de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti, face parte din volumul “In lumea dreptatii” (1906). Actiunea se desfasoara de-a lungul catorva luni - din primavara pana la sosirea iernii -, in preajma unui lastar, intr-un lan de grau si, mai tarziu, intr-un lan de porumb.

 

 

Ideile principale care se desprind din aceasta naratiune sunt urmatoarele:

1.      Prepelita intoarsa din tarile calde are sapte pui, pe care ii ingrijeste cu dragoste.

2.      Puiul cel mare, neascultator, a fost prins de un flacau si eliberat.

3.      Cu timpul, mama a inceput sa-si invete puii sa zboare.

4.      Un vanator primejduieste viata puilor si prepelita il indeparteaza.

5.      Puiul cel mare este ranit la o aripa.

6.      Prepelita isi da seama ca puiul cel mare este pierdut.

7.      Vremea se raceste, iar puiul sufera din cauza ranii.

8.      Prepelita se hotaraste sa-si salveze puii sanatosi de frigul iernii apropiate.

9.      La marginea lastarului, puiul ranit moare.

  

Imaginatia scriitorului creeaza intamplari in care viata puiului de prepelita se aseamana cu aceea a unui copil. Puiul trimite astfel si la puiul de om. De asemenea, scriitorul isi exprima gandurile in legatura cu necazurile pe care le pot avea copiii care nu-si asculta parintii. Tot ceea ce se intampla puiului neascultator, provocandu-i, pana la urma, moartea, spune celor mici prin cuvintele prepelitei: “Sa nu iesi niciodata din vorba mea, ca poti sa patesti rau”. Cu alte cuvinte: “Sandi, sa asculti pe mamica!”. E o invatatura demna de luat in seama. Se vede, astfel, ca povestirea imbraca o haina alegorica.

Prepelita este simbolul mamei adevarate, insumand toate atributele unui asemenea destin: harnicie, blandete, iubire, grija, spirit de sacrificiu, umanitate, capacitate de decizie in momentele cruciale ale vietii, etc.

 

 

Scriitorul Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti a observat in aceasta opera literara viata pasarilor calatoare, povestind cateva intamplari din viata unei prepelite si a puilor ei. Se stie ca ele pleaca toamna in tarile calde si se introc primavara, cand, isi cladesc cuiburi, fac oua pe care le clocesc, scot pui pe care ii ingrijesc cu devotament, ii hranesc, ii invata sa zboare. Apoi, impreuna, parinti si copii isi iau zborul spre tinuturi mai calde, alungati de frigul iernii.