Semnificatia zilei de 1 Decembrie

Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezinta evenimentul cel mai important din istoria Romaniei, infaptuirea unor dorinte de mii de ani a romanilor din granitele fostei Dacii. La 1 Decembrie 1918, Transilvania s-a unit cu Romania.

Ziua de 1 Decembrie a fost adoptata ca si Zi Nationala a Romaniei dupa inlaturarea regimului comunist.

La Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, 1.228 de delegati si peste 100.000 de romani veniti din toate colturile tarii au decis unirea tuturor romanilor din Transilvania cu Romania. A fost un moment unic in istoria Romaniei de care mai marii vremii au stiu sa profite, infaptuind astfel, visul de veacuri al romanilor.

Prezenta unui numar atat de mare de romani, veniti pe jos, cu trenul, cu caruta sau calare, imbracati in straie populare de sarbatoare, cu steaguri tricolore a facut ca aceasta adunare sa ramana in istorie. Simbolic, multimea urca spre drumul catre Cetatuie printre siruri de tarani romani invesmantati in sumane de patura alba si cu caciulile ostenilor lui Mihai Viteazul. Ei trec in drumul lor pe sub poarta lui Mihai Viteazul si se aduna pe Campul lui Horea.

In aceasta atmosfera de mare sarbatoare si bucurie se da cititre textului Rezolutiei Unirii. La ceasurile 12 din ziua de 1 Decembrie 1918, prin votarea unanima a Rezolutie, unirea Transilvaniei cu Romania este infaptuita.

Romania reintregita cuprindea intre hotarele sale istorice o suprafata de 295.049 kmp fata de 137.000 kmp inainte de 1918 si o populatie de peste 16.500.000 de locuitori fata de 7.250.000.

Istoricul Florin Constantiniu spunea ca: “…Marea Unire din 1918 a fost si ramane pagina cea mai sublima a istoriei romanesti. Maretia ei sta in faptul ca desavarsirea unitatii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorica a intregii natiuni romane, realizata intr-un elan tasnit cu putere din strafundurile constiintei unitatii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul dorit. [...]

Marea Unire nu a fost rezultatul participarii Romaniei la razboi. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut in vedere revolutia din Rusia si destramarea monarhiei austro-ungare. Rationamentul lor s-a inscris formulei traditionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania si Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinta o excludea pe cealalta, astfel ca nimeni nu vedea cum ar fi cu putinta ca toate aceste provincii sa intre aproape simultan in frontierele Vechiului Regat. [...]

Nu o victorie militara a stat la temelia Romaniei Mari, ci actul de vointa al natiunii romane de a-si da armatura teritorial-institutionala care este statul national.[...]

O necesitate istorica - natiunea trebuie sa traiasca intr-un stat national - s-a dovedit mai puternica decat orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenta, si, punand in miscare natiunea, i-a dat acea forta uriasa ca peste toate adversitatile sa dea viata aspiratiei sale: statul national.”