Spre Obarsia Lotrului

De la Cozia in sus, privelistea pe care ti-o ofera incantatoarea vale a Oltului devine neasteptat de atragatoare. Spintecatura muntilor e din ce in ce mai prapastiosa, iar codrii freamata de vuietul apelor. La un moment dat, doi pereti de piatra se ridica infricosatori, a doua porti uriase ce incearca – bineinteles, fata succes – sa stravileasca inaintarea vijelioasa a Oltului.

Merita sa te opresti si sa vezi cum, aici, Oltul primeste la sanul sau pe cel mai vijelios dintre afluenti. E Lotrul, neastamparatul Lotru, cu apele lui limpezi ca ropotul unei ploi de vara!

De asemenea, merita sa mergi in sus pe Lotru, pe valea lui salbatica, ce parca starneste murmure de uimire la fiecare pas.

Poti ajunge repede la Brezoi, unde, dincolo de tasnitura vie a apei, se inalta, ca un foisor, Turtudanul, de pe al carui crestet pelsuv si ascutit se deschid privelisti marete in departarea zarilor. In spatele Turtudanului se vad, la rand, trei munti golasi, trei namile de stanci ce se torunjesc in sus ca niste uriase turle impietrite.

Calatoresti ce calatoresti si ajungi la Voineasa, un sat tainuit intre muntii acoperiti de codri seculari. Oamenii de aici sunt mici de statura, dar cu ochii sfredeitori si cu mintea agera.

Poti dormi aici peste noapte si te trezesti in acelasi vaiet cadentat al Lotrului.

E tare greu de calatorit spre Obarsia Lotrului. La fiecare hurducatura provocata de desele hopuri ale drumului, sari involuntar, amenintat sa fii aruncat dintr-o clipa in alta in abisul infricosator al vaii. Dar privelistea e atat de fermecatoare, tablourile se schimba cu atata repeziciune, incat uiti sa te temi de vreo primejdie!

Nicaieri largul cerului nu poate fi mai albastru si mai limpede decat privit de pe inaltimile muntilor. Stancile sunt masive, crestele semete, iar jos valurile apei atat de limpezi si de curate, de parca ar fi un bloc de cristal care se sfarma in fiecare clipa in mii de bucati!

Vegehati de siluetele grave ale muntilor, ajungi in sfarsit la cataractele Lotrului si pare sa fie un moment solemn! Se aude mugetul inspaimantator al apei, se vede cum spuma involburata se parvaleste cu viteza ametitoare, se simte lupta dramatica a valului cu stanca. E atata lupta si totusi atata frumusete in natura!

Cu parere de rau te desparti de acest loc al intrecerii si al triumfului. Cotinui sa mergi si soseaua e tot mai abrupta. De o parte si de alta a vaii se profileaza piramidele ascutile ale muntilor. Din loc in loc, cate o prapastie se deschide, perfect vertical, alaturat. Inaintezi pe marginea ei fara ca inimile sa bata prea tare de spaima!

Incepe marea epopee a Lotrului! Aici omul pune zabale apei nepotolite, pentru ca sa transforme valurile ei in luceferi. Minunata este istetimea iscoditoare a omului, minunata e stradania lui nepotolita, minunat e farmecul salbatic al vechiului peisaj romanesc, minunata e frumusetea unica a locurilor!

Patruns de ganduri ajungi, dupa multe ore de mers, la Obarsia Lotrului, fara sa simti vreo oboseala, caci sufletul e mereu incarcat de frumusete.