Tinerii au nevoie de sfaturi?

Iata o intrebare pe care o adresam adesea: “Au tinerii nevoie de sfaturi? DA sau NU?”

NU-ul, cu majuscule, va tasni prompt de pe buzele multor tineri, desi realitate demonstreaza ca raspunsul corect este DA (cu aceleasi majuscule).

Adesea, lipsa de experienta, dublata de nestiinta sau de reticenta cuplului de a apela la bunele oficii ale unor oameni competenti, duc la exacerbarea unor stari conflictuale minore, care degenereaza adesea in adevarate drame, marcand pentru tot restul vietii familia in cauza.

Cu siguranta, tinerii au mare nevoie de sfaturi, iar adultii sunt datori sa le dea, iar tinerii ar trebui sa le primeasca. Dar, adesea, apare o problema in raporturile dintre parinti si copiii ajunsi la varsta intemeierii unei familii.

De fapt, aici incepe greseala. Sau, mai bine zis, aici se termina, pentru ca, de multe ori, la aceasta varsta nu mai e nimic de facut. Educatia despre viata de familie incepe, si nu exageram deloc, inca din anii mici, ai copilariei. Cu totii constatam ca, societatea moderna, ca produs al marilor concentrari urbane, reduce familia la asa-numita “familie nucleara”, compusa doar din doua generatii: parinti si copii. Dar, ce important e rolul bunicilor in educatia viitorilor tineri familisti! Nici nu va imaginati! Daca nu aveti “bunici” la indemana, atunci, dumneavoastra, parintii, nu trebuie sa uitati ca, inca din primii ani, trebuie sa orientati educatia copilului, cultivandu-isi canalizandu-i preocuparile in zone specifice si inclinatiilor si sexului sau.

Echilibrul biologic si pornirile naturale ale copilului nu trebuie bruscate in nici un fel, ci, dimpotriva, ajutate sa se armonizeze prin educatie. E punctul de pornire pentru viata de familie. si fiindca vorbim de armonie, nu trebuie sa uitam nicio clipa cat de importanta si de decisiva chiar, este armonia familiei in care creste copilul, a sursa si ca model pentur viitoarealui existenta de familist! Anii, dupa cum bine stim, trec extrem de repede si ceea ce se pierde e, cum s-ar zice, bun pierdut. La scoala, ca si acasa, pregatirea pentru viitoarea viata profesionala trebuie dublata zilnic, la modul cel mai firesc, cu pregatirea pentru viata de familie. Ete absolut necesara si abordarea unor probleme de fiziologie a sexelor (bineinteles, fara a depasi niste limite care ar putea sa rezultate paradoxale), caci falsa pudoare, dupa cum a demonstrat-o, poate avea urmari cu totul nefaste. Realitatea ne demonstreaza acest fapt zi de zi, din pacate! Ajunsi la pubertate, tinerii trebuie antrenati in discutarea problemelor pe care le ridica relatiile dintre sexe. Este momentul cel mai potrivit pentru cultivarea respectului reciproc si, de aici, a ideii de egalitate intre sexe. Sunt punctate doar cateva etape, insa! Pregatirea pentru viata de familie incepe, cu alte cuvinte, de la nasterea copilului si continua, apoi, in fiecare zi a vietii sale. Nici un tanar nu-ti va accepta sfatul, daca acesta vine pe un teren alb.

Viata de familie este o intreprindere extrem de grea, iar cine nu intelege asta, refuzand sfaturile in materie, risca sa-si umbreasca intreaga existenta. Se stie, nicio samanta aruncata pe teren stepr nu va rodi. Numai tanarul educat in spiritul vietii de familie va fi constient de putinatatea cunostintelor ale in domeniu si va cauta, prin lecturi, prin discutii,sa-si clarifice o serie de aspecte mai putin intelese de el. Este tocmai momentul in care trebuie sa intervina “sfatul familial”, ca ajutorul cel mai pretios. Isi gasesc locul, intr-o asemenea “institutie” (nu e, desigur, cuvantul cel mai potrivit, dar “sfatul familial” trebuie sa fie ca o adevarata institutie a incredeii, girata de specialisti de marca), medici (ginecologi, internisti), dar nu numai medici, ci si psihologi, juristi, oameni care studiaza probleme de etica, de estetica. Nu e cazul sa zambiti, estetica vietii de familie este de o importanta covarsitoare pentru reusita acestei vieti. Este vorva de stiinta de a folosi cuvantul, gestul, stiinta sau arta cu care nu toti se nasc, dar in spiritul careia toti, fara exceptie, pot fi educati. Dar sa revenim la ceea ce am numit “sfatul familial”. Ajuns la varsta casatoriei, tanarul va simti nevoia unor raspunsuri la intrebari nerostite pana atunci – de ordin intim, sociala, economic, medical, cultural, etc. Din pacate, cazurile in care parintii sau prietenii pot raspunde corect si convingator la astfel de intrebari nu sunt, prin forta lucrurilor, prea dese. “Sfatul parintilor”, cu participarea factorilor mai sus mentionati, isi poate demonstra din plin, in anumite circumstante, utilitatea. Ma mult, catre un astfel de “sfat” se vor indrepta, cu siguranta, si familii adulte aflate in impas. Caci, adesea, nici ele nu sunt atotstiutoare, fie pentru ca nu au beneficiat, la timpul potrivit, de o buna educatie in acest sens, fie pentru ca sunt depasite de complexitatea unor anumite situatii.

Sfaturile sunt binevenite oricand, cu toate ca, am putea mentiona cu sinceritate, si drumul spre iad, se spune, este pavat cu bune intentii.