Tricolorul - poezie
Va oferim spre lectura poezia “Tricolorul” scrisa de Corneliu Vadim Tudor la Viena, pe 1 decembrie 1978.
1. Inflorit-a, inflorit-a
rugul iernii triumfal,
risipite ca ursita
plang mormintele-n Ardeal.
De la Anna la Caiafa
trag in jug atati romani
si le sangereaza ceafa,
au tarana in plamani
Si se sting fara prihana,
nu s-ar plange nimanui,
tot Ardealul e o rana,
lacomi sunt calaii lui.
Pana-n ziua marii hore
ninsa de un dor nespus
cand esarfe Tricolore
un intreg popor si-a pus
Zi de iarna, zi lumina
instelata-n calendar,
cronica de aur plina,
piatra alba de hotar.
Timp inalt de-ntemeiere,
flambura cu vulturi grei,
semn ca Patria nu piere
cat mai are pui de lei
Zi de brazi reverberata
si-nflorita de ecou,
bucuria ta curata
azi o celebram din nou.
2. Nu ne-a fost teama de razboi
Desi radarea ne mai doare
Caci pentru ce luparam noi
Decat pentru un loc sub soare?
Si pentru ce au patimit
Flacaii calcinand Carpatii?
Sa fie neamul intregit
Si liberi sa traiasca fratii
Frumosi si tineri ni-s martirii
In veci se cade sa-I cinstim
La temeliile Unirii
Sta sacrificiul lor sublim
La Alba iulia, odata
Unirea lui Mihai s-a scris
Si Horea a fost tras pe roata
Si Avram Iancu-a fost inchis
Spre vatra ei de foc taranii
In strai de sarbatoare vin
Durutei noastre Transilvanii
Sa-I faureasca nou destin
Frati buni de-o mama si de-un tata
Vlastare dintr-un singur neam
Bine-ati venit din tara toata
De un mileniu v-asteptam!
Si-au fost atunci o bucurie
Si un Rasunet mult visat
Unita tara sa ne fie
Intreg poporul a votat
Unire! Asta ne e vrerea
Unire! Codrii grei vuiesc
Caci in Unirea ni-e puterea
Ardealul este romanesc!
3. incepe sa pogoare o iarna preacurata
Pe muntii nostri sacri, pe ape si campii
De-aici, din departare, eu simt in nari mirosul
De brazi si paine calda al maicii Romanii
Iar stelele imi par, iata, fantani adanci, de aur,
Pe care inca nimeni nu le-a putut fura,
Imi este dor de tara, la fel cum tara insasi
Tanjeste dupa orice plamada de a sa.
Aici, la imparatul in sat,
Cum botezara, pe limba lor, Viena taranii din Ardeal,
E pace si lumina acum. Doar cateodata
Vin sloiuri mari de lacrimi, pe Dunare, la deal,
Si ele nu sunt alta, decat sfintite jalbe, sosind cu-ntarziere,
De la atati romani. Eu le citesc, si carnea,
Pe mine se-nfioara, de cat mai patimira,
Sarmanii mei batrani.
Inzapezite-n veacuri sunt inca strazi si case,
Ce agraiesc si astazi de toti acei barbati
Ce-au pribegit zadarnic spre mantuirea tarii,
Si s-au intors mai aprigi si mai incrancenati.
Toate acestea insa s-au spulberat deodata,
Ca putregaiu-n focul cel purificator,
Cand la calenda unui inmiresmat Decembrie,
Batuse desteptarea si pentru acest popor.
Pe prispa Albei Iulii s-a strans atunci o tara
Si-un vultur isi lua zborul din cronici spre zenit,
Un lung talaz de inimi si clopote deschise,
Ca fiii bravi ai tarii, pe veci s-au fost unit,
Ca patria e una si-o vom pazi cu viata,
Oricate ar fi pe lume sa stea in drumul ei,
Ca steaua fiintei noastre v-a dainui pe bolta,
Iar noi vom fi, de-a pururi, romani si pui de lei.
De aici, din burgul care ne-a cunoscut obida
Atator lacrimi fara de rost si capatai,
Eu ma inchin in fata eternitatii tale.
O, zi de imn si slava, iubirea mea dintai,
Tu nu incepi o iarna, ci insasi primavara
Unui destin pe care ni-l stim biruitor.
De aceea, tot romanul te binecuvanteaza,
Iar fila ta e insusi drapelul Tricolor.
- 11/11/2018 23:39 - Mare este tara
- 02/11/2018 01:04 - Versuri si poezii de Centenar
- 26/03/2018 21:41 - Poezii E Sarbatoarea de Florii
- 13/02/2018 00:37 - Dreptunghiul de lana moale si animalele din padure
- 08/02/2018 00:35 - Fantana copilariei
- 03/02/2018 00:30 - Eu numar pana la zece