Dreptatea lui Solomon - legenda

Regele David a avut mai multi feciori. Unul din ei, pe nume Avesalon, a fost un copil rau. El s-a razvratit impotriva tatalui sau si a vrut sa-l scoata din domnie ca sa ajunga el rege. Dumnezeu insa l-a pedepsit. Pe cand fugea de frica tatalui sau, care aflase relele lui ganduri, a trecut calare printr-o padure cu copaci stufosi si maracinosi. Avesalor avea pe cap par groaznic de mult si foarr cret. Parul lui s-a incurcat in ramurile unui arbore, calul a fugit de sub el si Aveselon a murit spanzurat de parul lui in ramurile maracinoase.

Un alt fiu al lui David a fost Solomon. Acesta era un tanar supus is intelept. Lui i-a lasat tatal sau domnia. Solomon, ajuns rege al istraelitilor, s-a rugat lui Dumnezeu, ca sa-I dea, mai presus de toate, darul de a face tuturor dreptate. Lui Dumnezeu a placut aceasta rugaciune si atunci a dat regelui Solomon, pe langa judecata cea dreapta, marire, avutie si viata norocoasa si indelungata. Solomon a domnit 40 de ani. El a adus mesteri buni si materiale bogat din toate tarile vecine, ca sa inalte in Ierusalim un templu, adica o biserica evreiasca, care a fost vestita in toata lumea. El a scris si carti cu invataturi din cele mai intelepte, povatuind pe fiecare om, cum si ce fel trebuie sa se poarte in lume.

Intr-o zi, la Solomon s-au dus doua femei sarace, cerand sa le faca dreptate. Amandoua femeile locuiau intr-o casa si fiecare dintre ele acea cate un copil, carora le dadeau lapte la san. Copiii erau de aceeasi varsta si semanau la chip unul cu altul. Una din mame a adormit profund intr-o noapte cu copilul la san. In somn s-a intors peste copil si l-a inadusit. Cand s-a desteptat, l-a gasit mort langa ea. S-a sculat incetisor, a dus copilul si l-a pus in patul celeilalte femei, pe cand aceea dormea, iar pe copilul cel viu l-a pus in patul ei.

Cealalta mama s-a desteptat si ea mai tarziu si, cu siguranta, groaznic s-a speriat, cand a vazut langa ea copilul mort. Atunci a inceput sa planga si sa se jeleasca, dar sarutand si mangaind pe pruncul mort, s-a convins ca nu e al ei. Femeia rautacioasa s-a tanguit, zicand catre ea ca se inseala. De atunci s-a iscat cearta mare intre femei, si fiindca nu puteau sa se inteleaga, au hotarat sa ceara ajutor de la regele Somonon si sa le faca dreptate.

Dupa ce au vorbit pe rand, fiecare dorind sa aiba copilul cel viu, Solomon a poruncit unui slujbaj sa ia pruncul viu si sa-l taie cu sabia in doua, astfel incat sa dea fiecarei femei cate o jumatate din trupul copilului.

Auzind aceasta porunca, una din femei a inceput sa strige din toate puterile: “Stapane, mai bine decat sa tai copilul, lasa-l viu si da-l femeii care il cere!” Tot in acelasi timp, cealalta femeie a zis: “Bine te-ai gandit, stapane, sa imparti copilul pe din doua!”

Solomon, cand a auzit vorbele lor, fara sa mai stea la chibzuiala, a poruncit sa dea copilul femeii care a cerut sa-l lase in viata, caci numai aceea putea sa-I fie mama, care avea mila de pruncul ei. Pe cealalta femeie a alungat-o cu urgie, ca pe o inselatoare. Toata lumea s-a mirat de marea intelepciune cu care Solomon a sfarsit aceasta judecata.