Examenul periodic pentru femei la sani

“Nu exista nici un alt organ, asa cum sunt sanii, atat de accesibili la un examen simplu - autocontrolul -, care ar putea fi determinant pentru viitorul unei femei.” (Stuckl)

Importanta si posibilitatile de detectare precoce a tumorilor de san au fost de multe ori evocate, justificate si dovedite de numerosi autori. Pentru a reusi o tehnica corecta de autoexaminare a sanilor se impun subliniate cateva aspecte:

· efectuarea acestui examen lunar, de preferat in perioada postmenstruala;

· verificarea simetriei sanilor, a mameloanelor si aspectului pielii (in pozitie vertical a corpului);

· palparea cadranelor interne si externe, precum si a regiunii areolare, cu depistarea eventualelor induratii sau nodule (in pozitia culcata a corpului);

· palparea axilei, examinarea pe rand a mameloanelor.

Datorita palparilor numeroase, cea mai mare parte a femeilor reusesc sa cunoasca particularitatile sanilor lor si sa detecteze anomalii grosiere si, chiar, in unele cazuri izolate, alterari minime.

Practic, orice femeie peste 30 de ani trebuie sa efectueze autocontrolul sistematic, fiind informata continuu asupra acestui subiect. Constatarile femeii in timpul autoexamenului sau nu permit sa se puna un diagnostic, acestea constituind doar niste indicii. Inspectia si palparea sanilor sunt urmate de examenele de specialitate (radiologice, termografice, ultrasonice, citologice si biopsice). Nici una, insa, din aceste metode nu o poate inlocui pe cealalta, ele fiind complementare.

Autocontrolul s-a impus in practica datorita cresterii in ultimii ani a incidentei neoplasmului de san.

Factorii care cresc riscul de cancer mamar ar putea fi schematizati in felul urmator: regimul bogat in grasimi; menopauza tardiva (risc de doua ori mai mare peste 55 de ani); hipotiroidia; nuliparitatea; corelatia familiala cu cancerul de col uterin, de ovare si cu obezitatea; patologia benigna pe fond hiperhormonal, estrogenic, a endomentrului creste riscul cu 1.7 pana la 4.5 ori; nivelul socio-economic ridicat.

In privinta localizarii, in cele mi multe statistici neoplasmul de san este mai frecvent la sanul stang decat la cel drept, tumorile bilateral fiind in jur de 2-4%, situate in 75% din cazuri in cadranele laterale, in 45% din cazuri supero-extern, iar interne 25%.

Simptomele de diseminare pot fi recunoscute prin aparitia ganglionilor, a durerilor (osoase, nevralgice), a paresteziilor si dispneei, a tulburarilor gastrice, cefalalgiilor, mai rar a tulburarilor metabolice si a tulburarilor oculare.

Depinstarea in masa a cancerului mamar prin examenul clinic al glandei mamare, alaturi de metoda autoexaminarii, isi mentine valoarea realizand depisntarea unui cancer incipient, dar nereusind un diagnostic precoce.

Specialistii estimeaza ca, daca se considera toate stadiile tumorii mamare, fiecare din metode ofera o certitudine diagnosticata de 50-80%. Daca se recurge la toate posibilitatile existente, diagnosticul cancerului de san se va face astfel incat vindecarile sa poata depasi 80%, ca rezultat a tratamentului complex, radiologic, chirurgical, hormonal, citostatic si imunologic.