Univers de copil

A+ R A-


Albina si paianjenul

Albina si paianjenulVa oferim spre lectura povestirea “Albina si paianjenul” culeasa de George Cosbuc.

Era odata o femeie care avea doi copii: un baiat si o fata. Copiii au plecat amandoi in lume, sa-si caute de lucru, pentru ca mama lor nu avea putere sa-l tina. Baiatul a intrat ucenic la un tesator de panza, iar fata cara pietre pentru zidarii care faceau case.

Dupa o vreme, mama lor s-a imbolnavit de moarte si a rugat pe un om din satul sau, sa dea de stire copiilor. Omul, dupa mult umblat prin lume, a gasit baiatul si fata. Baiatul era tocmai la razboiul de tesut si, cand omul i-a spus de ce a venit, el i-a raspuns:

- Eu ce sa-i fac? Lasa sa moara ca e batrana si i-a sosit ceasul! Eu nu pot sa plec, ca am prea mult de lucru!

Si a ramas baiatul tot la razboiul de tesut, si a tesut mai departe si nu a plecat.

Pe fata a gasit-o omul suind schelele cu pietre in poala hainei. Cand omul i-a spus de ce a venit, fata a lasat prietrele jos si a inceput sa planga, dupa care a plecat intr-un suflet spre casa.

Cand a vazut-o mama sa, s-a ridicat din pat si de multa bucurie i s-a limpezit sufletul. Dar, s-a facut neagra de suparare cand a aflat ca baiatul nu a vrut sa vina sa o vada. A luat capul fetei intre maini, a sarutat-o pe frunte si a zis:

Macar ca el a uitat de mine tocmai in ceasul mortii mele, eu va iubesc la fel pe amandoi. Il iubesc si il iert. Si, daca a facut el cu asta vreun pacat, eu nu-l judec, ca pot gresi. Sa-l judece Dumnezeu, ca e drept si puternic, iar judecata Lui e fara greseala!

Asta a zis biata mama, apoi si-a lasat capul pe capatai, a inchis ochii si a murit.

Si in clipa aceea fata s-a facut albina, iar baiatul paianjen.

De atunci, paianjenul traieste singur, fara frati si surori, si fara parinti. El fuge de lumina si vesnic isi tese panza prin locuri intunecoase, fiind mai tot timpul posomorat si suparat, iar oamenii il urgisesc si, oriunde il afla, ii strica panza, iar pe el il fugaresc ori il omoara.

Dar albina e vesele si zboara toata ziua de pe floare pe alta, traind cu parintii, cu fratii si surorile la un loc. Oamenii o iubesc si o vad cu drag, caci ea imparteste cu toti ce aduna singura si tuturor le da mierea ei, iar casa ei e fagurele cel balgen ca soarele. Din ceara albinelor crestinii fac lumanarile, pe care le aprind in ceasul mortii si le pun sa lumineze sub icoana Maicii Domnului.


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Noi albinele de Calin Gruia

Noi albinele de Calin Gruia

Noi, albinele de Calin Gruia   Va oferim spre lectura minunata poveste "Noi, albinele" scrisa de Calin Gruia. Trantorul a plecat sa se plimbe prin gradina si s-a intors seara tarziu. Nu era...

Obiceiuri si superstitii de Bo…

Obiceiuri si superstitii de Boboteaza

Obiceiuri si superstitii de Boboteaza Afara de datinile si credintele stravechi, pastrate din vechime (mentionate in articole mai vechi - Boboteaza) se mai observa ca persista inca multe obiceiuri si superstitii...

Fabula Veverita

Fabula Veverita

Fabula - Veverita Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in...

Copilul cel istet de Petre Isp…

Copilul cel istet de Petre Ispirescu rezumat

Copilul cel istet de Petre Ispirescu rezumat Va oferim spre lectura rezumatul povestii „Copilul cel istet” scrisa de Petre Ispirescu. Ilustratia apartine lui Coca Cretoiu-Seinescu. A fost odata un om care ramase...

Povestea Sarea in bucate de Pe…

Povestea Sarea in bucate de Petre Ispirescu

Povestea Sarea în bucate de Petre Ispirescu   A fost odată un împărat, iar acest împărat avea trei fete. Rămânând văduv, toată dragostea lui el şi-o aruncase asupra fetelor. Ele mărindu-se şi...