Univers de copil

A+ R A-


Albina si paianjenul

Albina si paianjenulVa oferim spre lectura povestirea “Albina si paianjenul” culeasa de George Cosbuc.

Era odata o femeie care avea doi copii: un baiat si o fata. Copiii au plecat amandoi in lume, sa-si caute de lucru, pentru ca mama lor nu avea putere sa-l tina. Baiatul a intrat ucenic la un tesator de panza, iar fata cara pietre pentru zidarii care faceau case.

Dupa o vreme, mama lor s-a imbolnavit de moarte si a rugat pe un om din satul sau, sa dea de stire copiilor. Omul, dupa mult umblat prin lume, a gasit baiatul si fata. Baiatul era tocmai la razboiul de tesut si, cand omul i-a spus de ce a venit, el i-a raspuns:

- Eu ce sa-i fac? Lasa sa moara ca e batrana si i-a sosit ceasul! Eu nu pot sa plec, ca am prea mult de lucru!

Si a ramas baiatul tot la razboiul de tesut, si a tesut mai departe si nu a plecat.

Pe fata a gasit-o omul suind schelele cu pietre in poala hainei. Cand omul i-a spus de ce a venit, fata a lasat prietrele jos si a inceput sa planga, dupa care a plecat intr-un suflet spre casa.

Cand a vazut-o mama sa, s-a ridicat din pat si de multa bucurie i s-a limpezit sufletul. Dar, s-a facut neagra de suparare cand a aflat ca baiatul nu a vrut sa vina sa o vada. A luat capul fetei intre maini, a sarutat-o pe frunte si a zis:

Macar ca el a uitat de mine tocmai in ceasul mortii mele, eu va iubesc la fel pe amandoi. Il iubesc si il iert. Si, daca a facut el cu asta vreun pacat, eu nu-l judec, ca pot gresi. Sa-l judece Dumnezeu, ca e drept si puternic, iar judecata Lui e fara greseala!

Asta a zis biata mama, apoi si-a lasat capul pe capatai, a inchis ochii si a murit.

Si in clipa aceea fata s-a facut albina, iar baiatul paianjen.

De atunci, paianjenul traieste singur, fara frati si surori, si fara parinti. El fuge de lumina si vesnic isi tese panza prin locuri intunecoase, fiind mai tot timpul posomorat si suparat, iar oamenii il urgisesc si, oriunde il afla, ii strica panza, iar pe el il fugaresc ori il omoara.

Dar albina e vesele si zboara toata ziua de pe floare pe alta, traind cu parintii, cu fratii si surorile la un loc. Oamenii o iubesc si o vad cu drag, caci ea imparteste cu toti ce aduna singura si tuturor le da mierea ei, iar casa ei e fagurele cel balgen ca soarele. Din ceara albinelor crestinii fac lumanarile, pe care le aprind in ceasul mortii si le pun sa lumineze sub icoana Maicii Domnului.


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Curiozitati din lumea pestilor…

Curiozitati din lumea pestilor pesti pitici si uriasi

Curiozitati din lumea pestilor - pesti pitici si uriasi Pestii isi petrec intreaga viata numai in apa (rauri, fluvii, mari si oceane). Dimensiunile, coloritul si forma corpului sunt extraordinar de variate....

Sa invatam sa desenam un ganda…

Sa invatam sa desenam un gandacel

Să învăţăm să desenăm un gândăcel   Învaţă, alături de noi, cum să desenezi un gândăcel, urmărind poezia de mai jos. E uşor de făcut, iar apoi poţi să îl colorezi.  

Poezia La sanius

Poezia La sanius

Poezia - La sanius   Ninge cu stelute Pe pamantul pur Zapada s-asterne Peste tot in jur.

Toamna Demostene Botez

Toamna Demostene Botez

Toamna - Demostene Botez   Toţi acei ce-ntreaga varăAu lucrat din zori în seară,Toamna au roade bogateAu şi fructe, şi bucate,

Tara in inimi de copil

Tara in inimi de copil

Tara in inimi de copil   Va oferim spre lectura poezia “Tara in inimi de copil” scrisa de Katia Nanu.   Totu-i tara pe aici: Somnul plin de licurici, Floarea, zarea, bucuria, Zambetul pe care-l poarta Strans la...