Univers de copil

A+ R A-


Bunicul de Barbu Ştefănescu Delavrancea

 

Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândeşte. La ce se gândeşte? La nimic. Numără florile care cad. Se uită în fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar numără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustăţile, barba… peste toate au nins ani mulţi şi grei.

Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi şi mângâietori.
- Cine trânti poarta?

- Credeam că s-a umflat vântul … o, bată-vă norocul, cocoşeii moşului!

Un băietan şi o fetiţă, roşii şi bucălaţi, sărutară mâinile lui “tata-moşu”.

- Tată-moşule, zise fetiţa, de ce zboară păsările?

- Fiindcă au aripi, răspunse bătrânul, sorbind-o din ochi.

- Da’, raţele n-au aripi? Ele de ce nu zboară?

- Zboară, zise băiatul, dar pe jos.

Bătrânul cuprinse într-o mână pe fată şi în cealaltă pe băiat.

- O, voinicii moşului!…

Şi zâmbi pe sub mustăţi, şi îi privi cu atâta dragoste, că ochii lui erau numai lumină şi binecuvântare.

- Tată-moşule, da’ cocorii un’ se duc când se duc?

- În ţara cocorilor.

- În ţara cocorilor?

- Da.

- Dar rândunelele un’ se duc când se duc?

- În ţara rândunelelor.

- În ţara rândunelelor?

- Da…

- Tată-moşule, aş vrea să-mi crească şi mie aripi şi să zbor sus de tot, până în slava cerului, zise băiatul netezindu-i barba.

- Dacă ţi-or creşte ţie aripi, zise fata, mie să-mi prinzi o presură şi un sticlete.

- Da … hâ … hâ … ce fel … şi mie?

Fata se întristă.

Bătrânul o mângâie şi zise băiatului:

- Bine, să prinzi şi pentru tine, să prinzi şi pentru ea.

- Ţie două şi mie două… nu-i aşa, tată-moşule?

- Fireşte, ţie două, lui două şi mie una.

- Vrei şi tu, tată-moşule? întrebă băiatul, cu mândrie.

- Cum de nu? Mie un scatiu.

Ce fericiţi sunt!

Băiatul încălecă pe un genunchi şi fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat din palme. Bunicul le cântă “Măi cazace, căzăcele, ce caţi noaptea prin argele”…

O femeie uscăţivă intră pe poartă cu două doniţe de apă. Copiii tăcură din râs şi bunicul din cântec. E muma lor şi fata lui. Cum îl văzu, începu:

- I … tată, şi d-ta … iar îi răzgâi … o să ţi să suie în cap …

Bunicul ridică mâna în sus, aducând deştele ca un preot care binecuvântează, şi zise prelung:

- Lăsaţi pe copii să vie la mine!

- Biiine, tată, biiine … dar ştii … o, bată-i focul de copii! …

Femeia intră în casă.

- Să-i bată norocul şi sănătatea, şopti moşul ca şi cum ar fi mustrat pe cineva, şi sărută în creştetul capului şi pe unul, şi pe altul.

Şi iar începu râsul, şi jocul, şi cântecul.

Se osteni bunicul. Stătu din joc. Copiii începură să-l mângâie.

Din vorbă în vorbă, copiii se făcură stăpâni pe obrajii bunicului.

- Partea asta este a mea.

- Şi partea asta, a mea!

- Mustaţa asta este a mea.

- Şi asta, a mea!

La barbă se încurcară. Bunicul îi împăcă, zicându-le:

- Pe din două.

Şi copiii o şi despicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi.

- Jumătate mie.

- Şi jumătate mie.

Şi după ce o împărţiră frăţeşte, începu lauda.

Băiatul:

- Mustaţa mea e mai lungă.

Fata:

- Ba a mea e mai lungă!

Şi băiatul întinse de o mustaţă şi fata de alta, ba a lui, ba a ei să fie mai lungă.

Pe bunic îl trecură lacrimile, dar tăcu şi-i împăcă zicându-le:

- Amândouă sunt deopotrivă.

- Ş-a mea, ş-a ei!

- Ş-a mea, ş-a lui!

La obraji cearta se aprinse mai tare.

- Partea mea e mai frumoasă.

- Ba a mea, că e mai albă!

Bunicul zâmbi.

- Ba a mea, că e mai caldă!

- Ba a mea, că e mai dulce!

- Ba a mea, că nu e ca a ta!

- Ba a mea, că are un ochi mai verde!

- Ba a mea, că are un ochi şi mai verde!

Bunicul abia se ţinea de râs.

- Ba a mea!

- Ba a mea!

Şi băiatul, înfuriindu-se, trase o palmă în partea fetei. Fata ţipă, sări de pe genunchiul bătrânului, se repezi şi trase o palmă în partea băiatului. Băiatul, cu lacrimile în ochi, sărută partea lui, şi fata, suspinând pe a ei.

Mama lor ieşi pe uşă şi întrebă răstit:

- Ce e asta, viermi neadormiţi?!

Obrajii bunicului erau roşii şi calzi. Şi surâzând fericit, răspunse fie-sei:

- Lăsaţi-i pe copii să vie la mine!


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Iepurasul de Paste fise de col…

Iepurasul de Paste fise de colorat

Iepurasul de Paste - fise de colorat   Iepurasul de Paste, un personaj misterios si fabulos, apare in ajunul Pastelui aducand copiilor cuminti o multime de daruri. Dragalas si jucaus iepurasul este...

Jucarii pentru bebelusi

Jucarii pentru bebelusi

Jucarii pentru bebelusi Intrucat bebelusii apuca diverse obiecte si le “cerceteaza”, parintii trebuie sa fie foarte atenti astfel incat jucariile sa aiba o anumita textura si sa poate fi introduse...

Povestea celor trei fluturi

Povestea celor trei fluturi

Povestea celor trei fluturi Dimineata superba de vara. Vant lin si cer senin. Lumea renaste incet, incet la viata. Gradina arata fantastic sub razele soarelui are tes o panza magica. Florile...

Antigona de Sofocle rezumat si…

Antigona de Sofocle rezumat si comentariu

Antigona de Sofocle - rezumat si comentariu Vom face referire la Antigona de Sofocle, mai exact o analiza literara de Gustave Merlet. Polynice s-a luptat contra Tebei. Fratele sau...

Miracolul limbajului la copiii…

Miracolul limbajului la copiii de sub o luna

Miracolul limbajului la copiii de sub o luna Primul tipat al noului nascut este forma acestuia de salut: Eu sunt, am venit pe lume! Prima luna de viata este pentru bebelusi...