Esti necajit motane - poezie

Iata poezia”Esti necajit, motane” scrisa de Marin Sorescu.

- Esti necajit, motane:

Mustata ti-ai parlit.

Atata neglijenta,

Sa nu-mi dea de gandit?

Pot pierde eu, la haina, -

Un nasture sau trei,

Caci nu cu acesti nasturi

Mi-agonisesc idei.

Dar tu sa-ti arzi mustata?

Pai ea-ti da paine tie,

Asa cum stim cu totii

De la zoologie.

Vanatul – recte-un soarec –

Plimbandu-se sfios,

Ca orice fiinta-n juru-i

Emana un miros.

Mustatile-l asculta

(Ca se propaga-agale)

Ca un sistem de-antene,

Antenele laterale.

Tu chiar cand torci pe vatra,

Vezi neamul soricesc,

Cum sapa lungi tunele

Prin globul pamantesc.

Ei chitaie, alearga,

Far-a avea de stire

Ca sunt legati de tine

Prin mii si mii de fie.

Acum insa adio,

Contact cu-a vietii briza!

Esti ca televizorul,

Cand eu il scot din priza.

Nu poti macar distinge

(Stai jalnic ca un clovn)

Mirosul cel de soareci

De un miros de scaun.

Esti neglijent, motane,

Te dau afara sau

Iti iei anagajamentul

Sa-ti creasca – “antena”

                        - Miau!