Univers de copil

A+ R A-


Fabula - Veverita

Cand a iesit din culcusul in care crescuse, vegheata cu atata grija materna, veverita s-a oprit descumpanita; o incercau timiditatea, emotiile. Firesti pentru cei ce-si incep drumul in viata. Parul i se zburlise, iar labutele tremurande parca nu mai ajungeau sa duca spre gura alunele.

Buna sa mama o ajutase cu cea mai calda dragoste, scutind-o de orice efort, explicandu-si si explicand si altora ca “acesta este farmecul varstei tinere si ca trebuie sa avem rabdare cu ea, cu veverita, pana cand va lua contact cu viata”.

Vremea a trecut. Veverita intre timp a crescut, dar alunele i le culegea si le spargea tot mama, cu aceeasi grija si regularitate de ceasornic. “Farmecul varstei tinere” continua. Pana cand, intr-o zi, mica veverita a deschis ochii. Unde? Spre padure. Si prima ei constatare, in “contactul cu viata”, a fost ca padurea are copaci, iar copacii crengi. Si asa, la inceput, din intamplare, a inceput sa sara din pom in pom si din creanga in creanga. Si s-a obisnuit singura, fiindca n-o invatase nimeni.

Toata padurea era a ei. Uitase ca-i ramasesera departe culcusul si mama; vag – cand mai aluneca de pe o creanga – isi mai amintea cate ceva ...

La orice saritura gasea alune ... Multe alune. Vraja padurii o cuprinsese cu totul. Era fericita ...

A trecut si primavara si vara. Cadeau frunzele copacilor. Intr-o zi, cand veverita se odihnea intr-o poienita, sub razele calde ale soarelui, un urs batran a vestit-o ca vine toamna. Si i-a oferit o aluna ca pret al blanii. O singura aluna ... Numai una ...

Pentru prima data, parca i-a inghetat sangele in vine. Primul gand a fost sa fuga. Unde? A incercat sa se catere in copaci, pe cei pe care cu usurinta se mai urcase de atatea si atatea ori. Dar vantul de toamna incepuse sa bata, puternic, rascolind intreaga padure. Simtea ca puterile o parasesc. Sa ceara ajutor? Cui? Disparusera toti cei cu care se zbenguise primavara si vara, prin poieni si copaci; disparusera si ei odata cu toamna.

S-a gandit veverita, dupa atatea anotimpuri, sa se intoarce spre culcusul din care plecase. Dar ... Nu mai deslusea drumul. Se asternusera peste tot frunzele toamnei.

Autor: Vasile Mihai

 


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Primul calator roman cu vaporu…

Primul calator roman cu vaporul

Primul calator roman cu vaporul Memorialistul roman Dinicu Golescu a fost unul dintre cei mai pasionati calatori ai vremii sale. Despre minunatiile vazute de el in cele doua mari voiaje facute...

Cantecul verii

Cantecul verii

Cantecul verii Va oferim spre lectura „Cantecul verii”. Versurile apartin Katiei Nanu. Vara-i “targul cu bujori” Parfumati, cu ochii moi, Piata blandelor culori Travestite-n haine...

Poezia Dimineata

Poezia Dimineata

Poezia Dimineata   O poezie pentru copii, Dimineata, scrisa de Natalia Posa, ilustratia fiind oferita de Stela Cretu.   Dimineata somnul trece Daca sari voios din pat

Fuga printesei basm polonez

Fuga printesei basm polonez

Fuga printesei - basm polonez O minunata printesa statea fermecata intr-un palat pe un varf de munte, sub puterea unei vrajitoare. Aceasta o pazea ca pe ochii din cap. Tanarul print,...

Copilul la 4 ani dezvoltare si…

Copilul la 4 ani dezvoltare si caracteristici

Copilul la 4 ani - dezvoltare si caracteristici Dezvoltarea copilului de 4 ani reprezinta inceputul unei etape cu multe progrese, dar si cu multe incercari, care de care mai dificile, ca...