Univers de copil

A+ R A-


Legenda mierlei

 

Demult, tare demult, cât de mult o fi de atunci nu se ştie, trăia undeva o văduvă săracă. Singurul ei sprijin era o fată hărnicuţă şi foarte credincioasă. Duminicile şi sărbătorile nu lipsea niciodată de la biserică, unde se ruga cu multă evlavie. Fata era veselă şi nu se arăta nemulţumită de sărăcia lor. Ca să-i treacă urâtul, fata văducei începea foarte des să-i cânte. Şi Mierliţei, că aşa se chema fata, îi plăcea mai ales să fluiere.

Într-o zi, plecă mama Mierliţei de acasă să colinde pe unde va putea în lume, ca să agonisească cele trebuincioase. A mers ea aşa mult, pe la unii şi pe la alţii, muncind din greu. De la un timp însă, într-atât a slăbit-o munca, că s-a îmbolnăvit şi Dumnezeu s-a îndurat să-i curme suferinţele şi s-o cheme la el, în lumea celor drepţi.

Biata Mierliţă a aşteptat în zadar să se întoarcă mama ei. De la o vreme sufletul i-a fost cuprins de o tristeţe şi o presimţire rea. I-a pierit toată veselia şi plăcerea de a cânta. A îmbrăcat atunci straie negre, a luat un bulgăre mare de ceară şi multe fire de tort şi a plecat în lume să-şi caute mama. Când trecea pe lângă o biserică, se oprea, rupea din bulgărul de ceară, sufla în ea până o înmuia şi îndată răsucea cu mânuţele pe un fir de tort, până făcea o lumânărică, intra apoi în biserică, aprindea lumânărica la icoana Maicii Domnului şi se ruga să-i ajute să-şi afle mama. Aşa a colindat fata prin lume, până când a terminat ceara şi firele de tort.

Când şedea în genunchi în faţa icoanei, unde aprinsese cea din urmă lumânărică, deodată, de pe icoană se desprinde chipul Sfintei Fecioare, cum era cu pruncul în braţe şi prinde a zice:
- Bună fetiţă, mama ta  a plecat demult din lumea aceasta şi este destul de fericită acolo unde este. Tu de acum înainte, ca să nu mai suferi, te vei preface în păsărică, în păsărică veselă, aşa cum erai înainte, când trăia mama ta!

Cele spuse de Maica Domnului de îndată se împliniră şi de atunci până azi mierla e cu pene negre, că negre erau straiele fetei şi cu picioarele şi ciocul galben ca de ceară, fiindcă prea mult a suflat cu gura şi a sucit ceara în mâini, pentru lumânări. Iar prin crâng şi stufiş, caută de zor mâncare şi tot fluieră, ca să n-o prindă urâtul şi tristeţea.

 

Difteria

Difteria

Difteria   Ce este difteria? Difteria este o boala infectioasa a cailor respiratorii, agentul etiologic fiind Corynebacterium diphtheriae, o bacterie gram-pozitiva, numita si bacilul Klebs Loeffler care produce toxina difterica. Este o boala...

Legenda anotimpurilor

Legenda anotimpurilor

Legenda anotimpurilor Una dintre legenda ne spune că Dumnezeu, după ce a zidit lumea, cerul şi pământul, după ce a creat toate vietăţile, s-a gândit să le dea un rost...

Dovlecelul in alimentatia bebe…

Dovlecelul in alimentatia bebelusului

Dovlecelul in alimentatia bebelusului Dovlecelul este alimentul ideal pentru meniul zilnic al micutului tau. Are o aroma placuta si un gust de care bebelusii se indragostesc imediat. Il poti...

Poezie Peste timp si istorie

Poezie Peste timp si istorie

Poezie - Peste timp şi istorie   Peste timp şi istorie de Toma Alexandrescu   Peste timp şi istorie – Pentru că pământul este şi timp şi istorie – Apele Moldovei curg În geometria lor...

De unde vin florile

De unde vin florile

De unde vin florile Incantarea si emotia ne cuprind adesea cand privim in balcoanele si gradina casei, ori prin brazdele geometric trasate ale parcurilor, comorile de forme si culori ale florilor...