Radu si cerul

Va oferim spre lectura povestirea “Radu si cerul” scrisa de Octav Pancu-Iasi.

Uneori, cerul e atat de inalt si de albastru, atat de albastru si de inalt, incat iti vine sa te faci aviator.

Ceea ce Radu chiar se si face.

Da drumul motoarelor, ia directia spre tara Balenelor Albastre, dar cand sa-si ia ramas bun de la bunica, aceasta ii spune ca a uitat sa cumpere paine.

Asa-i viata. Balenele albastre mai pot astepta, dar tata trebuie sa vina de la lucru – si cine munceste trebuie sa manance.

- Bine, bunico, ma duc la paine, spune Radu. Nu ne mai luam ramas bun ca ma intorc indata …

Alteori, cerul e atat de jos si de cenusiu, atat de cenusiu si de jos incat iti vine sa te faci marinar.

Ceea ce Radu se si face.

Ridica ancora, ia directia spre Insulele Broastelor Verzi, dar cand sa traga de sirena pentru ultimul salut, isi aduce aminte ca mai are de scris o pagina cu inmultirea cu 3.

Asa-i viata. Broastele verzi pot sa mai astepte, dar pentru maine la aritmetica are de scris o pagina cu inmultirea cu 3 – si nu te poti numi scolar daca nu stii inmultirea cu 3.

- Doamna invatatoare, fiti fara grija, spune Radu. Maine nu vin la scoala fara pagina plina cu inmultirea cu 3 …

Alteori, cerul e deopotriva, aat de vesel si de trist, atat de trist si de vesel incat iti vine sac anti cantecul soferului sis a te faci sofer.

Ceea ce Radu chiar se si face.

Invarte cheia, claxoneaza, ia directia spre Muntii Ursilor Blanzi, dar, cand sa apese pe accelerator, vede … eh, dar ce nu poate vedea un baiat care are ochi buni?! Ca florile nu-s stropite … Ca mama are guturai si cineva trebuie sa-i aduca aspirine de la farmacie … Ca fetita de la etajul 4 e singura si plange …

Asa-i viata. Ursii blanzi pot sa mai astepte, dar sunt sute de ale lucruri care nu pot astepta.

- Esti necajit, Radule, il intreba uneori si alteori cerul.

- Prostutule, il mustra Radu, cum iti inchipui asa ceva? Eu sa fiu necajit, eu care pot sa ma fac cand vreau, ce vreau?