Sus fruntile, eroi!

Va oferim spre lectura poezia „Sus fruntile, eroi!” scrisa de Tutoveanu.

Privesc uimit cum treceti, sirag dupa sirag,

Si dintre toti, gornistul imi este cel mai drag:

Ca tainica patrunde prin slavi chemarea lui,

Asa de fermecata cum alta-n lume nu-i ...

In strigatele-aramei purtate-n larg de zari,

Se zbuciuma navalnic aprinse-nfiorari

De traznete fugare prin codri-ntunecosi:

Fanfara viforoasa cantata de stramosi;

Ca mugetul padurii, se-nvaluie si vin

Zvacnirile de bucium sunate la Cosmin,

Si larma rascolta de-al cailor talaz

Cu ropotu-i salbatec, din vai de la Grumaz;

Scrasnirea de otele cum n-a mai fost de-atunci,

In vaietele ernii, la Racova prin lunci,

Si iuresu naprazic, adanc si furtunat

Ce-l spumega de veacuri Neajlovu-nsangerat;

Suspinele-ngropate a Baia sub nameti,

Si vuietul ce zboara cu norii de sageti,

Si ruga-flacarata, din glasuri care mor,

Si-a doinelor poveste de lacrimi si de dor ...

Privesc uimit cum treceti, si-n urma voastr-ascult

Cum urla departarea de-al ostilor tumult,

Si vad batalioane, ca holdele-n apus,

Plutind pe vai, pe dealuri, pe culmile de sus.

Prin viscole de para, din slavi pana-n pamant,

Cu sulitele-ntinse si flamurle-n vant ...

Privesc uimit cum treceti si-n suflet mi s-aprind

Porniri de vitejie ce alearga clocotind

Din vremuri fara nume; sus fruntile, eroi,

Ca cerul tarii noastre se razima pe voi!