Sotron - poezie
Iata poezia “Sotron” scrisa de Gabriela Popescu.
In plina zi,
O luna mare a poposit
Pe strada.
Avea margini albastre
Si ochii mari, mirati,
Usor migdalati.
Pe crestet, un fel de …
Palarie patrata
Iar gatul stramt,
Deloc curbat,
Facea mai jos
Loc, unui piept mare
Dublu si patrat …
Ca sa ajunga la ea.
Trebuia sa deschizi
O usa,
Sa urci niste trepte,
Dar nu singur
Ci cu ajutorul unei
Pietre …
Aveai nevoie, de,
Mare atentie si dibacie!
Totul era sa calci corect
Si sa nu te tii de
Nici o franghie! …
Apoi,
Inchideai ochii,
Tiptil – tiptil urcai catre luna
Ii faceai o plecaciune
Si-i spuneai:
“Ziua buna!” …
A stat asa, in fata casei,
Pe strada,
Multi ani.
In cele din urma a plecat,
Caci piatra aceea
Magica si speciala,
Trebuia sa astepte,
Sa creasca
… Alt baiat! …
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi: