Cantec de tara

Va oferim spre lectura “Cantec de tara”. Versurile apartin lui V. I. Posteuca.

Tara basm, rai de floare,

Rod de grane si de soare;

Codri verzi: goruni si stele,

Chiot de haiduci prin ele.

Tara, sfanta ctitorie,

Doina – cer si lut-imbie

Ape-n aur de valtoare,

Curcubeu de cingatoare …

Ses de brazde: scrisa carte

Peste veac, pana departe …

Neam cu inima-n ogoare –

Mir de arsita-n sudoare!

Cete mandre de plaiesi,

Viata-n floare de ciresi,

Gand de straja la hotare

Strange freamat de sub zare:

Peste veacuri, in poiana,

Soare romanesc sub geana,

Sfat de grija tin stabunii

Ce slomnesc, prin nopti, gorunii ...

Cu destin de odoleana,

Geme tara pamanteana,

Numai cantec de comoara

Numai planset si ocara!

Blestem de topor strain

Stoarce vaiet de rubin;

Murmur de rascoala-n runci,

Ca nu-i domn si nu-s porunci ...

Voievod mormantu-si lasa,

Ochii-fulger, gandul coasa;

Si-mpacand batrane legi

Striga tarii lui intregi:

„Capitan, nadejde noua,

Rupe vremurile-n doua;

Peste neam, peste pamant

Fii stapan! Eu nu mai sunt ...”

Cer aprins peste corduna

De prin veac arcasi aduna;

Buciume trezesc in munte

Vitejii din vremi carunte ...

Putna: dangat greu de clopot

Drumurile gem in ropott,

Foc si scrasnet la Cosmin

Tara verde, alt destin!

Pentru morti de camarazi,

Trupuri tinere de brazi ...

Glas de foc si primavara,

Capitan cu osti coboara.

Din istorii te asteapta

Vreme de raspata dreapta,

Pentru sange drept si chin:

Haine, neam strain!