Zilele de post ale Craciunului

Iata ca am ajuns pe nesimtite cu iarna-n prag si cu sarbatorile de iarna, inclusiv Craciunul dincolo de prag. In aceste zile poporul - ale carui sarbatori se marginesc la acelea din calendar (nu-si poate ingadui luxul sa mai aiba si altele) – a marcat momentul trecerii in perioada postului, prin lasata de sec, petrecere legata de religie si perpetuata prin traditie, petrecere la care drept-credinciosii apar in ipostaza celui care se pregateste sa faca un salt primejdios ori sa participe la un concurs riscant: drept-credinciosii se antreneaza.

Timp de sase saptamani, ei vor priva stomacul, olbligandu-l la post. In vederea acestei incercari, se vor infrupta din plin in ziua lasatului de sec pentru ca apoi, o luna si jumatate, sa poata sa reziste biruitori.

Asa ar putea fi privite posturile si petrecerea lasatului de sec. Ar putea fi insa, si-ar trebuie, sa fie socotite si altfel. De exemplu: ca prilej de penitenta si de constrangere a vointei, in chinga disciplinei, ori ca prilej de odihna pentru … stomac.

Bineinteles, toate aceste considerente isi au rostul cand oamenii nu cunosc acea semnificatie superioara a identificarii cu talcul sarbatorilor.

Cele mai multe dintre religii sunt cladite pe un dundament de durere si suferinta. Momentele care o marcheaza sunt de cele mai multe ori triste, atunci cand nu contin grauntele de tragic. Pentru a ramane la religia crestina este elementar ca in zilele care peceda nasterea sau moartea celui mai ales dintre oameni, oamenii sa-si impuna o disciplina la capatul careia multumirea ii va astepta zambitoare, fiindca au ajuns la ea cu truda voluntar acceptata.

O legenda moldoveneasca explica astfel postul Craciunului. O redam pentru stilul ei inflorit si pentru indrazneala ideii:

Dracul a facut cu Dumnezeu lumea si pamantul, dar nu se puteau impaca, a cui sa fie lumea. Oamenii bunaoara, ca si cei de azi, se duceau, cei mai multi – la dracul. Dumnezeu nu stia ce sa mai faca.

S-au apucat amandoi sa impleteasca ocoale ca la vite si in care ocol vor intra mai multi, a aceluia sa fie lumea.

Dracul s-a apucat si a pus la poarta ocolului sau niste dihanii care topaiau, doar or sa vina oamenii sa se uite. Dumnezeu – ce sa faca? A asternut o carare si pe amandoua partile a pus busuioc si flori sa le fie drag oamenilor de mireasca si sa vina. Cei tineri au apucat spre poarta dracului, sa se uite la comedie, si au intrat acolo. pe drumul cel cu flori s-au abatut numai cativa batrani.

Ei, vezi, zice dracul, ce ai tu? Numai cativa mosnegi, si acestia ca maine or muri.

Vede Dumnezeu ca-i rau, dar legamantul nu-l poate calca.

Hai si ne-om apuca altfel, graieste Dumnezeu. Acela care va naste din fecioara si se va naste prin crestet, acela sa strice legamantul.

Dracul a chibzuit si a primit.

Dumnezeu a suflat intr-o floare si Maica Domnului a cules-o, a mirosit-o si a ramas insarcinata. Cand s-a simtit grea, s-a ascuns – si in postul Craciunului de aceea se posteste, pentru ca Maica Domnului tot fugea si se ascundea pana ce s-a lipit de curtile lui Craciun unde a intrat intr-un staul de vite.

… Postul Craciunului de aceea este post, pentru ca in aceste zile a suferit aceea care purta in pantecele ei faptura minunata, copilul Iisus Hristos.

Ion Pas